Din România Liberă, este greu de priceput la ce oră s-a sunat la serviciul de urgenţă 112 şi când a sosit ambulanţa... Deja devine pasabil numele născocit de Mădălina Petru, când de fapt pe cântăreaţă o chema Magdalena Mircea.

În Gândul, un copil născut vara trecută are deja doi ani. Credeam că doar CTP poate să crească aşa într-un an.

Cine se ia după Libertatea poate înţelege că spiritul Mădălinei Manole a pătruns-o într-atât pe Carmen Harra încât a alterat identitatea vizionarei în care se amestecă ramolismentul şi şarlatania. Corectura a fost făcută la câteva ore de la apariţia textului.

Halucinantul titlu de editorial al băiatului care conduce tabloidul de metrou al fraţilor Negoiţă.

Panseul maxim se găseşte încă pe site-ul Realitatea.net. Lipsa de deontologie a celor de la Agerpres, care au fabricat un interviu cu Mădălina Manole, a fost catalogată drept "derapaj ontologic".

În ziarele trustului Adevărul Holding nu doar că se scrie prin copy-paste neadus la zi, dar gazetarii de acolo, ghidaţi parcă de filosofia “uitaţi-vă cât de proşti suntem”, fac singuri trimitere la textul copiat. 

Textul apărut în Click pe 11 iulie trimite la un articol identic publicat în Adevărul în urmă cu aproape jumătate de an. Materialul din tabloid nu schimbă nici măcat referirea la "gropaniadă", despre care se scrie că s-ar fi întâmplat "ieri", deşi a avut loc în luna februarie.

Articolul publicat în Adevărul din 18 februarie.

În niciunul dintre textele de mai sus, nici în cel din Click şi nici în cel din Adevărul, autoarea nu numeşte sursa din care a luat declaraţia citată, un interviu pe care Sorin Oprescu l-a acordat Mediafaxului.

Şi cele două articole unite mai jos într-o singură imagine diferă prin data la care au fost publicate şi prin semnatarul lor, ultimul schimbând câteva cifre în textul din 2 martie a.c. şi republicându-l de proaspăt.

La Cotidianul, un titlu face carieră.

Mai mult, pasaje întregi sunt copiate, cu tot cu declaraţiile care erau valabile în urmă cu mai bine de jumătate de an! Astăzi sunt bune pentru a da impresia unui text documentat şi de nimic mai mult.

Ziarele tabloide pot fi la fel de onorabile precum cele numite generaliste sau quality, atunci când respectă normele jurnalistice şi o minimă etică a urbanului. Imaginile luate din Libertatea, Cancan şi Click arată însă că  aceste gazete se fac din furt, şarlatanie şi gogomănie; nu sunt cazuri singulare, ci mai degrabă exemple relevante pentru presa tabloidă autohtonă.

În preajma comemorării lui Michael Jackson, Libertatea începe să publice articole despre artist. Îl contactează pe Mihai Tatulici, care ar fi povestit ziarului emoţia pe care a avut-o la întâlnirea cu cântăreţul, în 1992. Dar absolut toate infomaţiile din Libertatea, unele reproduse mot à mot, începând cu titlul, au apărut cu un an în urmă în Academia Caţavencu! Prin urmare, este foarte probabil ca realizatorul şi prezentatorul tv. să-l fi îndrumat pe redactorul Libertăţii către sursă (Nu am timp, vezi şi tu în Academia Caţavencu din iunie, iulie anul trecut, ia din interviul pe care l-am dat acolo), de unde acesta din urmă a copiat fără să citeze. Prin furt aşadar, s-a obţinut un produs jurnalistic nul pentru că nu aduce nicio informaţie suplimentară.

Articolul apărut în Libertatea pe 21 iunie 2010

Articolul apărut în Academia Caţavencu, pe 1 iulie 2009

Cancan se lăuda pe 16 iunie 2010 că a intrat în posesia unui film incredibil etc., exprimare care sugerează capătul unui efort de investigaţie, dar mai ales exclusivitate. Bunăoară, în mod normal, nu spune nimeni că a intrat în posesia unui bilet de tramvai, deoarece este un lucru accesibil oricui, dar se poate zice astfel despre o scrisoare inedită. În cazul de faţă, filmul pe care tabloidul îl anunţă ca pe o captură extraordinară se găseşte pe Youtube din noiembrie 2008 (a doua imagine de mai jos), adică este mai la îndemână decât un bilet de transport în comun.
Şarlatania este evidentă: sugerăm că suntem ziarişti cu surse, ziarişti care se străduiesc să obţină materialele pe care le oferă cititorului. În fapt, punem subiecte nule jurnalistic pe prima pagină, stând în redacţie, fără să depunem niciun efort. Dar dacă am spune adevărul despre cum muncim şi despre cât de facil ne realizăm articolele, nu am mai putea să le pretindem oamenilor să ne acorde timp, încredere şi să ne cumpere.

Exemplul de gogomănie este din Click. Pe primă pagină e scris: Micii au băgat-o în faliment pe Budi. În interiorul articolului, Tania Budi ar afirma: Am dat faliment că n-am vândut mici. Sunt practic două formulări care se bat cap în cap. Este ca şi cum s-ar spune că instrucţia şi cultura vor face ca ziarul Click să se închidă într-o zi, când de fapt spre acest deznodămând va duce tocmai lipsa lor, recte inepţia redactorilor.

Actualizare
Click rămâne o publicaţie fără niciun reper, chiar dacă managerul Peter Imre are ambiţia să ia bani celor care vor să o citească online.

Dincolo de pleonasm, stilistica articolului apărut în Click, pe 10 iulie, dezvăluie retardul mental uşor al autoarei Arina Avram.

Contradicţia despre durata relaţiei dintre cei doi a rămas neschimbată de la apariţia articolului. (Click, 7 iulie)

Declaraţia la care se referă articolul face parte din emisiunea Behind the Music, de la VH1. Ceea ce spune Jennifer Lopez acolo (se poate vedea la http://bit.ly/d0bjQk) nu are nicio legătură cu ceea ce se afirmă în textul din Click (6 iulie).

Gabriela Cristea a râs puţin în Cancan, dar a şi plâns, în exclusivitate pentru Libertatea. Mai puţin exclusivă este informaţia că Ringier deţine deopotrivă Libertatea şi 25% din Kanal D. Adică se ştie că tabloidul şi postul tv sunt colegi de multinaţională, caz în care promovarea reciprocă vine de la sine, ca bruderşaftul între şogori. Doar afirmaţia din josul imaginii pare scăpată de sub controlul polisemantismului: să vorbeşti de relaţii reci în preajma unui defunct nu este cea mai bună alegere de termen.
Şi dacă în primul articol fotografia nu este chiar funerară, pentru următorul s-a găsit o imagine cu Gabi Cristea uşor melancolică şi îmbrăcată în negru.

Pentru că Libertatea şi Cancan au căzut la un dezacord comun în ceea ce priveşte trăirile doamnei, am dat clic să ajungem la a treia sursă. Tot în exclusivitate, aici se spune că la momentul funest prezentatoarea de televiziune încălzea babaroasele în piscină şi că n-are inímă. Din poză, e clar că femeia nu era în apele ei, acolo la bazin, dar nu ştii dacă a râs sau a plâns, că pulurile putea să le învârtă şi de relaxare şi la nervi.

Consultarea gramaticii elementare i-ar fi lămurit pe copiştii site-ului Realitatea.net că substantivele masculine cu terminaţia -u au forma de plural cu un singur i: extratereştri, membri, codri etc. Au doi de i la plural cele care se termină în -iu: geamgiu-geamgii, lefegiu-lefegii etc.

O metodă mai puţin academică, dar utilă ortografiei, ar fi înlocuirea substantivului a cărui scriere lasă loc de dubii cu unul la care desinenţele pluralului, articulat şi nearticulat, se disting fonetic: a fost răpit de oameni…. oamenii l-au răpit, deci va fi corect: a fost răpit de extratereştri – extratereştrii l-au răpit.

Nici bigoţii Antenei 3 nu par să stea mai bine la capitolul ăsta căci pentru ei forma articulată de plural a lui “copil” este copii.