Cristian Mungiu girează: Amintiri din Epoca de aur (I)

Regizorul care a cucerit Palme d`Or-ul a rescris şase legende urbane din vremea lui Ceauşescu. S-au adunat tot atâtea scurt metraje într-un film de foarte lung metraj. Atât de lung încât, la rândul său, a fost “spart” în două. Primul se numeşte Tovarăşi, frumoasă e viaţa! şi cuprinde patru istorii. Cel de-al doiea, Dragoste în timpul liber, va avea premiera pe 23 octombrie.

Calitatea prin care se încearcă promovarea producţiei este umorul: Mungiu promite în interviuri că oricine vine la film va râde, iar pe afişul peliculei sunt citate aprecierile presei britanice: Haios şi  Foarte amuzant. Se râde, dar poate mai importantă este recuperarea filmică a acestor istorii, realizată de Mungiu şi de alţi patru regizori: Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu. Bunăoară, era păcat să se uite istoria excesului de căciuli din poza prezidenţială sau cea a porcului gazat, anecdote care, cu tot comicul lor, vorbesc şi despre privaţiunile şi becisniciile anilor de comunism.

Contestabilă ar fi modalitatea de difuzare a celor şase filme. S-a optat pentru varianta care aduce glorie, adică legarea într-un lung metraj şi nu prezentarea lor sub forma unui serial de televiziune (precum, de pildă, Petits mythes urbains, în care Omar Sharif este taximetris şi povestaş). Cea din urmă ar fi fost poate mai adecvată având în vedere că filmele girate de Mungiu au în comun doar lungimea şi ideea care stă la baza scenariilor: ecranizarea unor istorii care încep cu “Cică…” sau cu “Se zice că…”,  din vremea dictaturii.

Despre partea a doua, Dragoste în timpul liber, am scris aici.