Din România Liberă, este greu de priceput la ce oră s-a sunat la serviciul de urgenţă 112 şi când a sosit ambulanţa... Deja devine pasabil numele născocit de Mădălina Petru, când de fapt pe cântăreaţă o chema Magdalena Mircea.

În Gândul, un copil născut vara trecută are deja doi ani. Credeam că doar CTP poate să crească aşa într-un an.

Cine se ia după Libertatea poate înţelege că spiritul Mădălinei Manole a pătruns-o într-atât pe Carmen Harra încât a alterat identitatea vizionarei în care se amestecă ramolismentul şi şarlatania. Corectura a fost făcută la câteva ore de la apariţia textului.

Halucinantul titlu de editorial al băiatului care conduce tabloidul de metrou al fraţilor Negoiţă.

Panseul maxim se găseşte încă pe site-ul Realitatea.net. Lipsa de deontologie a celor de la Agerpres, care au fabricat un interviu cu Mădălina Manole, a fost catalogată drept "derapaj ONTOLOGIC".

În ziarele trustului Adevărul Holding nu doar că se scrie prin copy-paste neadus la zi, dar gazetarii de acolo, ghidaţi parcă de filosofia “uitaţi-vă cât de proşti suntem”, fac singuri trimitere la textul copiat. 

Textul apărut în Click pe 11 iulie trimite la un articol identic publicat în Adevărul în urmă cu aproape jumătate de an. Materialul din tabloid nu schimbă nici măcat referirea la "gropaniadă", despre care se scrie că s-ar fi întâmplat "ieri", deşi a avut loc în luna februarie.

Articolul publicat în Adevărul din 18 februarie.

În niciunul dintre textele de mai sus, nici în cel din Click şi nici în cel din Adevărul, autoarea nu numeşte sursa din care a luat declaraţia citată, un interviu pe care Sorin Oprescu l-a acordat Mediafaxului.

Şi cele două articole unite mai jos într-o singură imagine diferă prin data la care au fost publicate şi prin semnatarul lor, ultimul schimbând câteva cifre în textul din 2 martie a.c. şi republicându-l de proaspăt.

La Cotidianul, un titlu face carieră.

Mai mult, pasaje întregi sunt copiate, cu tot cu declaraţiile care erau valabile în urmă cu mai bine de jumătate de an! Astăzi sunt bune pentru a da impresia unui text documentat şi de nimic mai mult.

[Intra pe site ca sa asculti fisierul audio]

Iar în  minutele de după gol, ziarele au titrat:

Entuziasm maxim arătat de ziarul sportiv Marca, cel mai citit al Spaniei: semne de exclamare şi substantivul "gol" aproape transformat în interjecţie.

AS, celălalt mare cotidian sportiv din regatul iberic, transmite aceeaşi exaltare prin semnele de exclamare.

El Mundo, al doilea ziar quality al Spaniei, titrează sobru, în nota obişnuită a titlurilor sale: Gol miraculos al lui Villa

Din nou exclamare, în ABC, al treilea cotidian generalist. Ca toate ziarele de mai sus, şi acesta apare la Madrid.

La Vanguardia, ziarul catalan de acoperire naţională, ţine scorul pe un crawl, în partea de sus a paginii.

În Diario de Navarra, ziar apărut la Pamplona, într-un teritoriu revendicat de basci, se spune sec, la câteva minute după golul lui Villa: Spania, la un pas de semifinale.

Diario Vasco, publicaţie ce apare în Ţara Bascilor, arată că reuşita lui Villa a apărut în urma unui carambol.

În Voz de Galicia, principalul cotidian al comunităţii din nord-vestul peninsulei iberice, unde, se zice, limba spaniola are tot mai puţin loc în spaţiul public, se scrie: David Villa eliberează din nou Spania.

Ziarele tabloide pot fi la fel de onorabile precum cele numite generaliste sau quality, atunci când respectă normele jurnalistice şi o minimă etică a urbanului. Imaginile luate din Libertatea, Cancan şi Click arată însă că  aceste gazete se fac din furt, şarlatanie şi gogomănie; nu sunt cazuri singulare, ci mai degrabă exemple relevante pentru presa tabloidă autohtonă.

În preajma comemorării lui Michael Jackson, Libertatea începe să publice articole despre artist. Îl contactează pe Mihai Tatulici, care ar fi povestit ziarului emoţia pe care a avut-o la întâlnirea cu cântăreţul, în 1992. Dar absolut toate infomaţiile din Libertatea, unele reproduse mot à mot, începând cu titlul, au apărut cu un an în urmă în Academia Caţavencu! Prin urmare, este foarte probabil ca realizatorul şi prezentatorul tv. să-l fi îndrumat pe redactorul Libertăţii către sursă (Nu am timp, vezi şi tu în Academia Caţavencu din iunie, iulie anul trecut, ia din interviul pe care l-am dat acolo), de unde acesta din urmă a copiat fără să citeze. Prin furt aşadar, s-a obţinut un produs jurnalistic nul pentru că nu aduce nicio informaţie suplimentară.

Articolul apărut în Libertatea pe 21 iunie 2010

Articolul apărut în Academia Caţavencu, pe 1 iulie 2009

Cancan se lăuda pe 16 iunie 2010 că a intrat în posesia unui film incredibil etc., exprimare care sugerează capătul unui efort de investigaţie, dar mai ales exclusivitate. Bunăoară, în mod normal, nu spune nimeni că a intrat în posesia unui bilet de tramvai, deoarece este un lucru accesibil oricui, dar se poate zice astfel despre o scrisoare inedită. În cazul de faţă, filmul pe care tabloidul îl anunţă ca pe o captură extraordinară se găseşte pe Youtube din noiembrie 2008 (a doua imagine de mai jos), adică este mai la îndemână decât un bilet de transport în comun.
Şarlatania este evidentă: sugerăm că suntem ziarişti cu surse, ziarişti care se străduiesc să obţină materialele pe care le oferă cititorului. În fapt, punem subiecte nule jurnalistic pe prima pagină, stând în redacţie, fără să depunem niciun efort. Dar dacă am spune adevărul despre cum muncim şi despre cât de facil ne realizăm articolele, nu am mai putea să le pretindem oamenilor să ne acorde timp, încredere şi să ne cumpere.

Exemplul de gogomănie este din Click. Pe primă pagină e scris: Micii au băgat-o în faliment pe Budi. În interiorul articolului, Tania Budi ar afirma: Am dat faliment că n-am vândut mici. Sunt practic două formulări care se bat cap în cap. Este ca şi cum s-ar spune că instrucţia şi cultura vor face ca ziarul Click să se închidă într-o zi, când de fapt spre acest deznodămând va duce tocmai lipsa lor, recte inepţia redactorilor.

Actualizare
Click rămâne o publicaţie fără niciun reper, chiar dacă managerul Peter Imre are ambiţia să ia bani celor care vor să o citească online.

Dincolo de pleonasm, stilistica articolului apărut în Click, pe 10 iulie, dezvăluie retardul mental uşor al autoarei Arina Avram.

Contradicţia despre durata relaţiei dintre cei doi a rămas neschimbată de la apariţia articolului. (Click, 7 iulie)

Declaraţia la care se referă articolul face parte din emisiunea Behind the Music, de la VH1. Ceea ce spune Jennifer Lopez acolo (se poate vedea la http://bit.ly/d0bjQk) nu are nicio legătură cu ceea ce se afirmă în textul din Click (6 iulie).

- Dacă am fi entităţi precumpănitor beletristice, ne-am enerva mai puţin când se duc dracului toate combinaţiile, de la un gol al Noii Zeelande în minutul 93, şi am observa că am ajuns la un meci care se desfăşoară în nişte coordonate spaţiale aparte. Chile este ţara cu o singură dimensiune în plan orizontal, ca o lance, cum îi spune Isabel Allende, în Ţara mea inventată, pe când Honduras este expresia sonoră a adâncimii (de la hondo, “adânc”, în spaniolă), cum se zice că ar fi numit Columb apele din Marea Caraibelor.

- Pe Honduras am urmărit-o în meciul cu România şi ni s-a părut că joacă la nivelul Farului Constanţa, cu primele plătite la zi (logo-ul federaţiei honduriene de fotbal ne-a inspirat să facem trimitere la amărâta grupare tomitană ), adică s-a mişcat ca o echipă de liga a doua de la noi, cu vrere, dar neputincioasă. Nici în celelalte partide de pregătire, în care, nu ştim cum, au găsit numai naţionalele unor pui de dictatori, hondurienii nu au obţinut vreun rezultat dătător de speranţă: au pierdut acasă cu Venezuela lui Chavez şi au făcut egal cu Belarusul lui Lukaşenko şi cu azerii lui Aliev (ambele pe teren neutru). S-au calificat de pe locul al treilea, dupa SUA şi Mexic, într-o grupă în care au mai fost Costa Rica, Trinidad Tobago şi El Salvador. Chiar dacă au în lot doi jucători cu carnet de titular în Premier League – Figueroa, la Wigan, şi Palacios, la Tottenham -, tot credem că vor primi azi mai mult de un gol.

- Chile în calificări a fost ceea ce se cheamă revelaţia Americii de Sud pentru că a obţinut locul al doilea în competiţia continentului, cu un punct mai puţin decât Brazilia, însă a ieşit în faţa Paraguayului, Argentinei şi Uruguayului.

- Pentru că este un meci latino-american, deci cu spirit de apertura/clausura, îndrăznim să ne închipuim că seamănă cu majoritatea partidelor din spaţiul hispanic de dincolo de ocean, pe care le-am văzut. Adică după ce vor lua un gol, hondurienilor le va veni pofta de fotbal, vor ataca cu elan/disperare/fantezie, dar încă o dată vor marca tot copiii andini. Pe scurt, bate Chile şi dă cel puţin două goluri.

- Propunem pentru astăzi chiar o combinaţie Honduras-Chile 2, Spania-Elveţia 1, Africa de Sud-Urguay x2, care dă o cotă de peste 2,2.