Socoteala esperantiştilor
Şapoul este menit să dea informaţii certe şi succinte despre restul articolului. În capul materialului apărut pe evz.ro, cititorului i se spune că în România sunt trei mii de vorbitori de esperanto, dar câteva rânduri mai jos, o autoritate în domeniu afirmă că ei mai sunt doar patru. Pe cine să crezi? Pe profesorul de esperanto sau pe fosta speranţă Mihnea-Petru Pârvu (un ziarist cu experienţă, cu vizibilitate publică pe timpul răpirii lui Ohanesian, în calitate de coleg şi prieten al acestuia)?
La fel de încurcate sunt şi datele despre esperantiştii chinezi. Şapoul zice că ar fi 20 de milioane, dar comentariul aceleiaşi autorităţi este pus la îndoială chiar de jurnalist, printr-un nonsens brodit din delicateţe - exagerează uşor profesorul -, căci DEX-ul numeşte exagerarea amplificare peste măsură.
Şi unde suferinţă logicii este atât de acută, aproape obligatoriu se aciuează şi o greşeală gramaticală. Aici, autorul, abandonat de corectură în faţa perfidei morfologii, găseşte un acord închipuit şi scrie unei limbi născute să fie moarte, forma de genitiv-dativ justificându-se doar în formula unei limbi moarte.
Finalul textului arată şi ghiveciul terminologic din capul reporterului, străin de regulile clasificării din logica elementară.
Ce înseamnă ţări care acceptă? De la ce număr de esperantişti e considerată vorbită o limbă? Şi ce înseamnă la noi e facultativă, pe alocuri? În primul caz, pare să se refere la instituţionalizarea limbii (deşi ar fi fals dacă ar afirma asta), în al doilea la răspândirea sa, iar în al treilea la predarea în şcoală. Oricum tustrele nu aveau ce căuta împreună.
Nu mai spunem că formula limbă a păcii şi prietenii dintre popoare este este un clişeu naiv spre tâmp, în ziua de azi, provenit din vremurile romantice în care s-a născut limba, căci nu din vanităţi idiomatice se dă cu bomba în aglomerările urbane.
Nu în cele din urmă, textul suferă de lipsa unor informaţii esenţiale. Se impunea arătat cel puţin că esperanto este singura limbă cu toate verbele regulate şi că, deşi este o limbă artificială, se vorbeşte despre existenţa a o mie de vorbitori nativi, fapt care nu caracterizează graiurile construite.
