Dar o ştire cu Mincă, în campanie electorală, s-a putut vedea chiar duminică la prânz, pe postul Antena 3, al patronului său politic Dan Voiculescu-Felix.

Acelaşi mod scindat de a pune problema se găseşte şi în felul în care Mincă şi-a început campania, punând în cutiile poştale ale locuitorilor din colegiul 19 fluturaşii din fotografia de mai jos. Cel din stânga se vrea adus de lumina Învierii, se reculege cu evlavie şi clipeşte a blândeţe. Cel din dreapta înjură de se îneacă. Liliana Mincă şi echipa sa nu s-au străduit astfel nici măcar să salveze aparenţele căci o regulă elementară cere ca acţiunea electorală pozitivă să fie cu totul despărţită de cea negativă, adică să ajungă la alegător pe canale diferite, la momente şi în circumstanţe diferite şi să pară că vine de la emiţători distincţi. Cum mesajul pozitiv este unul religios, era cu atât mai important ca această regulă să fie respectată.

Fotografia următoare lămureşte şi acuzele de furt de slogan şi de culori, cu care purtătorul de cuvânt al lui Teo, Cristian Preda, a încărcat-o pe Liliana Mincă, ale cărei mesaje electorale au apărut cam la o săptămână după cele ale candidatei PDL.

Teodora Trandafir, din partea PDL, şi Liliana Mincă, membră a Partidului Conservator-Felix şi susţinută de PSD şi de PNL, candidează pentru postul de deputat în colegiul electoral 19 (acoperă o parte a sectorului 4 din Bucureşti), devenit vacant prin numirea Danielei Popa la conducerea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Alegerile vor fi pe 25 aprilie.

În perioada electorală, în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conţinut electoral, acestea trebuie însoţite de următoarele informaţii:
a) denumirea instituţiei care a realizat sondajul;
b) data sau intervalul de timp în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată;
c) dimensiunea eşantionului şi marja maxima de eroare;
d) cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului.

Astfel, pe 13 noiembrie:

Iar în 8 noiembrie:

Cu patru ani în urmă, în revista 22 a fost publicat un text despre un român care ar fi obţinut premiul Nobel pentru pace. Deunăzi, Antena 3 a furat informaţia şi a schimbat ordinea datelor, fără să citeze sursa. Hoţomănia devine evidentă prin parcurgerea celor două texte. Ulterior, subiectul a fost luat de Evenimentul zilei, Adevărul, Ziua şi de alţii. Vestea proastă pentru aceste publicaţii este că articolul din “22″ e fantezist şi are la bază o idee aberantă.

Antena 3 nu doar că a furat ştirea din revista 22, dar se laudă şi că este un material care îi aparţine în exclusivitate.

Pe scurt, ca într-un banc de pe vremea lui Ceauşescu, în articolele pomenite se zice că un român, Ioan Moraru, un american şi un rus au înfiinţat organizaţia Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear (în engleză, cu sigla IPPNW). În 1985, IPPNW a primit premiul Nobel pentru pace. Conform revistei 22 şi Antenei 3, Moraru ar fi ridicat personal premiul de la Oslo. Concluzia ziariştilor cu aplecare spre confabulaţie este că un român-român, nu dintre cei plecaţi aiurea, are Nobelul pentru pace în buzunar.

Ne lămurim însă că avem de-a face cu o succesiune de aiureli după ce intrăm pe site-ul organizaţiei menţionate. Aici vedem că:

- Nu apare absolut nicăieri numele medicului român, ceea ce te face să te gândeşti că era unul dintre membrii IPPNW şi nimic mai mult.
- Cei doi fondatori menţionaţi sunt un rus şi un american.
- Premiul a fost înmânat rusului şi americanului, după cum ne-a răspuns la un mail un reprezentant al comitetului.

Citarea sursei nu permite şi copierea ad-litteram a unei ştiri, dar la Ziua e o practică pasabilă. Dacă cititorii ar şti, poate că s-ar întreba de ce să mai ajungă pe site-ul ziarului, când pot să meargă la sursă.

Şi Adevărul a furat, cu oarece jenă, ce-i drept, plasând aceste paragrafe la finalul unui articol despre Nobelul acordat lui Obama.

Spre deosebire de celelalte publicaţii, Evenimentul zilei nu a furat articolul, ci doar subiectul. A făcut mai puţine greşeli, dar a colportat trăsnaia cum că un român a primit Nobelul pentru pace.

2. 20 de zile mai târziu, Herta Müller scria un alt text, în Evenimentul zilei,  unde îi lua partea lui H.-R. Patapievici, într-un scandal cunoscut ca al “poneiului roz cu zvastică”. De această dată, prozatoarea şi poeta germană se solidariza cu şeful ICR în faţa atacurilor duse în principal de Antena 3. Scria atunci deţinătoarea Nobelului de azi:

La interogatorii, pe vremuri, securiştii îmi adresau reproşuri uimitor de asemănătoare cu cele care i se aduc azi lui Patapievici: cum că scriitura mea ar fi o blasfemie, ar aduce atingere naţiunii române!

Aşadar, aici, Herta Müller vorbeşte despre metodele securiste ale celor care zi de zi îl atacau pe Patapievici, în emisiunile Antenei 3 şi în cotidianul Ziua.

Astăzi, profitând de autoritatea căpătată de Herta Müller în urma înaltei recunoaşteri, Antena 3 găseşte potrivit să dea o ştire precum cea din imagine.

De fapt, din cele două scrisori amintite reiese altceva decât se spune în titlul respectiv:

- Nu a fost vorba despre un conflict propriu-zis – o dispută ireconciliabilă sau cu o durată mai mare -, ci despre o critică la adresa unui gest al lui H.-R.Patapievici. Dovadă stă felul în care scriitoarea i s-a ălăturat eseistului trei săptămâni mai târziu.
- Cu abuzul s-a mers şi mai departe: titlul din articolul Antenei este formulat la prezent, deşi lucrurile s-au petrecut cu mai mult de un an în urmă, scris aşa doar pentru a lăsa impresia că este un diferend actual.
- Autoarea germană denunţă metodele ziariştilor care îl atacă pe şeful ICR, jurnalişti pe care îi asemuieşte cu securiştii. Cu alte cuvinte, un conflict major implicit, la nivel de principii, fără vreo cale de conciliere, se poate spune că există între Herta Müller şi tipul de gazetărie făcut la Antena 3. Asta nu a împiedicat însă născocirea ştirii în discuţie, expresie a unei combinaţii de ură, apetit mistificator şi lipsă de scrupule în tratarea informaţiei,  la angajaţii lui Felix-Voiculescu.

Şi chiar dacă ar fi existat numai prima scrisoare, în care laureata Nobel îl condamna pe H.-R. Patapievici pentru că a dat vizibilitate unor colaboratori ai Securităţii, Antena 3 – post de televiziune al unui fost securist şi turnător dovedit, personaj care se opune din răsputeri, şi prin mass media pe care le deţine, oricărei lustraţii morale – ar fi fost ultimul mijloc de presă îndreptăţit să jubileze că directorul ICR este mustrat în legătură cu acest subiect.

Difuzarea unei informaţii preluate impune citarea sursei originare. Dar ce faci când sursa nu este credibilă? În cazul de faţă, realitatea.net a dat o ştire năucitoare lansată pe blogul lui Vlad Roşca, fost ministru ţărănist în guvernarea Convenţiei Democrate, 1996-2000. În prezent, Roşca este membru PNL şi susţinător declarat al lui Crin Antonescu, contracandidat al lui Traian Băsescu.

Realitatea.net a vrut să difuzeze această informaţie, dar pentru a nu i se lipi eticheta de mediu de presă neserios, ce propagă zvonistica partizană, a aşteptat ca istoria să apară într-o altă publicaţie, care susţine că este nepartinică, pe nume inpolitics.ro (actualizare 18 nov.2009: vezi mai multe aici despre inpolitics.ro). Odată ce această pagină a publicat rătăcirile liberalului Vlad Roşca, Realitatea.net a preluat ştirea fără însă a cita sursa primară, ci pe cea considerată neutră şi deci mai credibilă. În alte cazuri, filtrul preferat pentru “a onorabiliza” o ştire a fost NewsIn, agenţia trustului Realitatea-Caţavencu.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să preluăm o informaţie, dar nu ne place să cităm sursa, fie pentru că ne este concurentă, fie că nu este credibilă, aşteptăm publicarea ei de către o terţă parte, care nu ne este concurentă, şi o difuzăm citând în primul rând acest intermediar.

Acelaşi tip de viclenie neobrăzată l-am prezentat aici, cu referire la practicile din trustul lui Dan Voiculescu. În speţă, ziarul Cotidianul a scris despre un personaj, iar  Jurnalul Naţional a copiat ştirea, dar fără să facă trimitere la publicaţia din trustul rival, ci la o alta care la rândul ei plagiase Cotidianul.

Antena 3 recurge şi la alt mecanism, mai subtil, de înşelare a telespectatorilor. Cei prezentaţi în emisiuni drept analişti-comentatori sunt de fapt ziarişti plătiţi prin trustul de presă al lui Voiculescu. Diversele comentarii ale lui Radu Tudor, Andrei Bădin sau Bogdan Teodorescu apar pe ecran ca şi cum ar veni din partea unor voci neutre. Deoarece nu este credibilă pentru telespectatori plasarea pe burtieră a unui text precum X.Y,comentatorul/publicistul Antenei 3, crede că… etc., se scrie numele personajului care emite aserţiunea, personaj care seară de seară este prezentat cu neutralitate: analistul politic X.Y. Or analistul, prin definiţie, este un personaj care face analize, care evaluează echilibrat detaliul unui întreg. Scopul stratagemei este ca privitorul unei asemenea declaraţii să raţioneze în felul următor: Nu omul aflat în solda turnătorului Voiculescu ne spune aceste lucruri, ci un domn care face analiză politică, deci care are ca meserie obiectivitatea. Afirmaţia sa, livrată acum nouă pe ecran, nu poate fi decât una lipsită de parti-pris-uri.

Mai multe despre Vlad Roşca, aici.

Femeia se emoţionează de parcă ar fi invitat-o Dan Voiculescu să intre în rândul turnătorilor cu stat de plată: Nu, domnule Călinescu.