Dar o ştire cu Mincă, în campanie electorală, s-a putut vedea chiar duminică la prânz, pe postul Antena 3, al patronului său politic Dan Voiculescu-Felix.

Acelaşi mod scindat de a pune problema se găseşte şi în felul în care Mincă şi-a început campania, punând în cutiile poştale ale locuitorilor din colegiul 19 fluturaşii din fotografia de mai jos. Cel din stânga se vrea adus de lumina Învierii, se reculege cu evlavie şi clipeşte a blândeţe. Cel din dreapta înjură de se îneacă. Liliana Mincă şi echipa sa nu s-au străduit astfel nici măcar să salveze aparenţele căci o regulă elementară cere ca acţiunea electorală pozitivă să fie cu totul despărţită de cea negativă, adică să ajungă la alegător pe canale diferite, la momente şi în circumstanţe diferite şi să pară că vine de la emiţători distincţi. Cum mesajul pozitiv este unul religios, era cu atât mai important ca această regulă să fie respectată.

Fotografia următoare lămureşte şi acuzele de furt de slogan şi de culori, cu care purtătorul de cuvânt al lui Teo, Cristian Preda, a încărcat-o pe Liliana Mincă, ale cărei mesaje electorale au apărut cam la o săptămână după cele ale candidatei PDL.

Teodora Trandafir, din partea PDL, şi Liliana Mincă, membră a Partidului Conservator-Felix şi susţinută de PSD şi de PNL, candidează pentru postul de deputat în colegiul electoral 19 (acoperă o parte a sectorului 4 din Bucureşti), devenit vacant prin numirea Danielei Popa la conducerea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Alegerile vor fi pe 25 aprilie.

În perioada electorală, în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conţinut electoral, acestea trebuie însoţite de următoarele informaţii:
a) denumirea instituţiei care a realizat sondajul;
b) data sau intervalul de timp în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată;
c) dimensiunea eşantionului şi marja maxima de eroare;
d) cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului.

Astfel, pe 13 noiembrie:

Iar în 8 noiembrie:

Cu patru ani în urmă, în revista 22 a fost publicat un text despre un român care ar fi obţinut premiul Nobel pentru pace. Deunăzi, Antena 3 a furat informaţia şi a schimbat ordinea datelor, fără să citeze sursa. Hoţomănia devine evidentă prin parcurgerea celor două texte. Ulterior, subiectul a fost luat de Evenimentul zilei, Adevărul, Ziua şi de alţii. Vestea proastă pentru aceste publicaţii este că articolul din “22″ e fantezist şi are la bază o idee aberantă.

Antena 3 nu doar că a furat ştirea din revista 22, dar se laudă şi că este un material care îi aparţine în exclusivitate.

Pe scurt, ca într-un banc de pe vremea lui Ceauşescu, în articolele pomenite se zice că un român, Ioan Moraru, un american şi un rus au înfiinţat organizaţia Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear (în engleză, cu sigla IPPNW). În 1985, IPPNW a primit premiul Nobel pentru pace. Conform revistei 22 şi Antenei 3, Moraru ar fi ridicat personal premiul de la Oslo. Concluzia ziariştilor cu aplecare spre confabulaţie este că un român-român, nu dintre cei plecaţi aiurea, are Nobelul pentru pace în buzunar.

Ne lămurim însă că avem de-a face cu o succesiune de aiureli după ce intrăm pe site-ul organizaţiei menţionate. Aici vedem că:

- Nu apare absolut nicăieri numele medicului român, ceea ce te face să te gândeşti că era unul dintre membrii IPPNW şi nimic mai mult.
- Cei doi fondatori menţionaţi sunt un rus şi un american.
- Premiul a fost înmânat rusului şi americanului (comitetul Nobel ne-a confirmat într-un e-mail aceste lucruri)

În plus, nicăieri pe internet numele lui Ioan Moraru nu este alăturat organizaţiei, cu excepţia câtorva pagini în limba română, site-uri ce par să-şi fi cules informaţia dintr-o sursă comună. Presupunând că vreo conspiraţie universală l-a radiat pe medicul român din memoria spaţiului virtual, faptul că o organizaţie a primit Nobelul nu înseamnă că fiecare membru al său poate să-şi treacă înalta distincţie în CV, ca pe o izbândă personală. Căci au mai fost laureate Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi, Amensty International, Crucea Roşie etc., dar sutele de mii de activiști ai acestor organizaţii nu sunt deținători propriu-ziși ai premiului.

Citarea sursei nu permite şi copierea ad-litteram a unei ştiri, dar la Ziua e o practică pasabilă. Dacă cititorii ar şti, poate că s-ar întreba de ce să mai ajungă pe site-ul ziarului, când pot să meargă la sursă.

Şi Adevărul a furat, cu oarece jenă, ce-i drept, plasând aceste paragrafe la finalul unui articol despre Nobelul acordat lui Obama.

Spre deosebire de celelalte publicaţii, Evenimentul zilei nu a furat articolul, ci doar subiectul. A făcut mai puţine greşeli, dar a colportat trăsnaia cum că un român a primit Nobelul pentru pace.

2. 20 de zile mai târziu, Herta Müller scria un alt text, în Evenimentul zilei,  unde îi lua partea lui H.-R. Patapievici într-un scandal cunoscut ca al “poneiului roz cu zvastică”. De această dată, prozatoarea şi poeta germană se solidariza cu şeful ICR în faţa atacurilor duse în principal de Antena 3. Scria atunci deţinătoarea Nobelului de azi:

La interogatorii, pe vremuri, securiştii îmi adresau reproşuri uimitor de asemănătoare cu cele care i se aduc azi lui Patapievici: cum că scriitura mea ar fi o blasfemie, ar aduce atingere naţiunii române!

Aşadar, aici, Herta Müller vorbeşte despre metodele securiste ale celor care zi de zi îl atacau pe Patapievici, în emisiunile Antenei 3 şi în cotidianul Ziua.

Astăzi, profitând de autoritatea căpătată de Herta Müller în urma înaltei recunoaşteri, Antena 3 găseşte potrivit să dea o ştire precum cea din imagine.

De fapt, din cele două scrisori amintite reiese altceva decât se spune în titlul respectiv:

- Nu a fost vorba despre un conflict propriu-zis – o dispută ireconciliabilă sau cu o durată mai mare -, ci despre o critică la adresa unui gest al lui H.-R.Patapievici. Dovadă stă felul în care scriitoarea i s-a ălăturat eseistului trei săptămâni mai târziu.
- Cu abuzul s-a mers şi mai departe: titlul din articolul Antenei este formulat la prezent, deşi lucrurile s-au petrecut cu mai mult de un an în urmă, scris aşa doar pentru a lăsa impresia că este un diferend actual.
- Autoarea germană denunţă metodele ziariştilor care îl atacă pe şeful ICR, jurnalişti pe care îi asemuieşte cu securiştii. Cu alte cuvinte, un conflict major implicit, la nivel de principii, fără vreo cale de conciliere, se poate spune că există între Herta Müller şi tipul de gazetărie făcut la Antena 3. Asta nu a împiedicat însă născocirea ştirii în discuţie, expresie a unei combinaţii de ură, apetit mistificator şi lipsă de scrupule în tratarea informaţiei,  la angajaţii lui Felix-Voiculescu.

Şi chiar dacă ar fi existat numai prima scrisoare, în care laureata Nobel îl condamna pe H.-R. Patapievici pentru că a dat vizibilitate unor colaboratori ai Securităţii, Antena 3 – post de televiziune al unui fost securist şi turnător dovedit, personaj care se opune din răsputeri, şi prin mass media pe care le deţine, oricărei lustraţii morale a societăţii româneşti – ar fi fost ultimul mijloc de presă îndreptăţit să jubileze că directorul ICR este mustrat în legătură cu acest subiect.