Urmărindu-i vorba, am găsit în el amintiri despre bunicul ceferist, de unde îi vine şi simpatia pentru calea ferată, melancolia copilului dat afară de la corul radio, pentru că, fără vina sa, i s-a îngroşat vocea,  învăţăturile tatălui, pe care le respectă chiar şi atunci când îi cară soacră-sii zeci de milioane de euro - cum a comentat cu invidie Bogdan Chireac -, curajul de a-şi mărturisi maturizarea anevoioasă şi defectele ori francheţea de a vorbi despre pozele pe care le are acasă cu liderii lumii. Un Mircea Geoană cum cu greu ni l-am fi putut închipui, dacă nu l-am fi văzut spunând chiar el toate acestea.

Secvenţa audio repetitivă este din piesa Bluesul băiatului sărac, a Sarmalelor reci.