Churnalismul, după cum a fost definit de britanici, înseamnă deci preluarea cvasiintegrală a unui text, cu sau fără citarea sursei, şi este o practică diferită de furtul de presă, care constă în preluarea informaţiei fără citarea sursei.

Churnalism vine din verbul “frazal” churn out, care se poate traduce prin a lucra la normă, a produce în cantitate mare şi fără implicare personală. Termenul pare să fi fost inventat de jurnalistul BBC Waseem Zakir şi consacrat de ziaristul de investigaţii Nick Davies. În cartea acestuia din urmă, Flat Earth News (2008), este citat un studiu care arată că 80% din ceea ce este publicat în ziarele britanice de calitate nu este original.

Experienţa ne spune că în România cele mai pretabile la cvasicopiere sunt articolele agenţiilor de presă, comunicatele de presă şi ştirile celor mai importante televiziuni şi publicaţii online. În presa de provincie, churnalismul are un procent mai mare decât în presa centrală, practic aproape toată informaţia care nu este locală, fiind tradusă, copiată sau preluată, cu mici contribuţii ale gazetarului.

Surse: Pressgazette.co.uk, conferinţă video Nick Davies.

În ziarele trustului Adevărul Holding nu doar că se scrie prin copy-paste neadus la zi, dar gazetarii de acolo, ghidaţi parcă de filosofia “uitaţi-vă cât de proşti suntem”, fac singuri trimitere la textul copiat.

Textul apărut în Click pe 11 iulie trimite la un articol identic publicat în Adevărul în urmă cu aproape jumătate de an (vezi foto de mai jos). Materialul din tabloid nu schimbă nici măcat referirea la "gropaniadă", despre care se scrie că s-ar fi întâmplat "ieri", deşi a avut loc în luna februarie.

Articolul publicat în Adevărul din 18 februarie.

În niciunul dintre textele de mai sus, nici în cel din Click şi nici în cel din Adevărul, autoarea nu numeşte sursa din care a luat declaraţia citată, un interviu pe care Sorin Oprescu l-a acordat Mediafaxului.

Şi cele două articole unite mai jos într-o singură imagine diferă prin data la care au fost publicate şi prin semnatarul lor, ultimul schimbând câteva cifre în textul din 2 martie a.c. şi republicându-l de proaspăt.

La Cotidianul, un titlu face carieră.

Mai mult, pasaje întregi sunt copiate, cu tot cu declaraţiile care erau valabile în urmă cu mai bine de jumătate de an! Astăzi sunt bune pentru a da impresia unui text documentat şi de nimic mai mult.

Pentru că la congresele PDL nu ne-a trecut prin cap că într-o zi vom avea nevoie de poza lui Gheorghe Roman, a trebuit să-i luăm acum fotografia de pe site-ul cdep.ro

Deşi nefrecventat de telefoanele ziariştilor – cum să-i ceri o părere, despre orice, lui Gheorghe Roman? – alesul pe liste nu a părut luat prin surprindere când a fost întrebat cum poate explica textul copiat şi depus la Cameră ca declaraţie politică proprie.
Fără pic de trac, dacul Roman, cu tupeul chelnerului care din piruete şi menuete ale degetelor plimbate pe notă îţi arată că doi cu doi fac şase, le-a zis jurnaliştilor care l-au sunat că e vorba doar despre o coincidenţă.

Pentru că a fost prea nonşalant în furt, am bănuit că are oarece rutină în soiul acesta de activitate, aşa că l-am căutat şi la celelate cinci intervenţii care apar în dreptul numelui său, de la debutul mandatului în decembrie 2008. Într-una îi ia apărarea însărcinatei penal Monica Iacob Ridzi, în alta depunde jurământul, două sunt interpelări cu mesaje ale celor din circumscripţia sa, iar a cincea se cheamă tot plagiat.

Astfel, declaraţia din 12 mai 2009, despre implicaţiile impozitului forfetar, este luată întru totul de pe blogul Andreei Paul, fără să menţioneze acest lucru (clic pe imaginile de mai jos).  N-a copiat însă toate argumentele doamnei, precum elevul care se ştie tăntălău şi i-e teamă ca prea multă cunoaştere etalată i-ar putea da de gol hoţomănia.

În prezentarea şi CV-ul deputatului se observă că insul plătit să legifereze pentru o ţară îşi ascunde patru ani din biografie, între 1990-1994, de la terminarea liceului până la începerea facultăţii, şi că, deşi membru al grupurilor de prietenie cu două ţări din America Latină, vorbeşte şi pricepe – în afară de dialectul sibian -, doar engleza de nivel, zice el, mediu. În plus ţine să menţioneze talentul de a scrie în Word, fără să dea detalii despre cât de abil stăpâneşte opţiunile cut-copy-paste.

Textul din Cotidianul le-a plăcut şi altora, care nu s-au mai concentrat pentru obţinerea de noi informaţii. Nici măcar pentru a reformula cele spuse aici.

Primul la copy-paste, pe 14 mai, a fost pe  Ziare.com.

Şi Jurnalului Naţional din 14 mai îi place subiectul şi decupează câte ceva din el.

Nu se citează publicaţia orginară sau ziaristul care a muncit pentru obţinerea informaţiei, ci publicaţia online care l-a copiat, una care nu este concurentă Jurnalului Naţional.

În ziua de după alegeri, Evenimentul zilei vrea să lase impresia că se mişcă repede şi prezintă microbiografiile nou-aleşilor parlamentari europeni.

Dar de ce să compui când poţi să pui; de la alţii. Mai exact, Evenimentul Zilei din 8 iunie a copiat din Cotidianul.

Cei de la Evenimentul au fost mai leneşi decât alţii, recurgând la expresia pe un loc semieligibil.. se află Oana Antonescu, deşi beizadeaua era deja aleasă, la ora publicării articolului, deci nu se justifica folosirea prezentului şi nici eticheta “semieligibil”.

Pe lângă faptul că unii plagiază cum respiră, se remarcă formularea, care apare în toate publicaţiile citate, despre “CV-ul impresionant” al Oanei Antonescu.

CV-ul tinerei este aici, iar cine îl vede rămâne nedumerit cu privire la ce i-a impresionat pe ziarişti. Facultatea şi postuniversitara absolvite la particulara Nicolae Titulescu? Masterul obţinut la fabrica de diplome SNSPA? Diploma de la Institutul Diplomatic Român, primită în urma unor cursuri plătite, cu durata de nici jumătate de an? Ori diploma de la Universitatea din Birmingham, obţinută în urma unor cursuri înghesuite într-un anotimp?