Cuplul care a dat naştere unei icoane cu flaşnetă n-a funcţionat din totdeauna. Cum se vede în clip, cu doar două săptămâni înainte, liberalul îl dispreţuia fără pic de autocenzură pe cel pe care astăzi îl susţine.

Banner din vremea în care Antonescu îl desconsidera pe Geoană, sugerând, de pildă, că e laş. Se întâmpla la mijlocul lui noiembrie 2009.

În comparaţie cu Traian Băsescu, care e un om viu, cu personalitate, Mircea Geoană nu e deloc, credea Crin Antonescu în urmă cu vreo zece zile. Şi mai afirma liberalul despre finalistul PSD-ului că zice lucruri plictisitoare, că este inacceptabil ca preşedinte al României, pentru că minte, pentru că n-are curaj, pentru că este tras de sfori de alţii, că este cavaler al promisiunilor neonorate, că i-a dus servieta lui Băsescu etc.

Alte comentarii şi aprecieri, la adresa lui Mircea Geoană şi a guvernărilor PSD, în videoclipul alăturat, care se încheie cu o vorbă deloc prudentă: Domnule Mircea Geoană, nu putem învinge împreună.

1. În publicul lui Băsescu, sunt EBA şi Honorius Prigoană… Traian Răzvan Ungureanu se pupă pe obraji cu Blaga… Ne amintim că l-am văzut pupându-se şi cu Elena Udrea.

2. Stângeri de mâini şi schimb de replici cu râsete între Băsescu şi Tăriceanu. Băsescu îl bate amical cu palma pe umăr.

3. Geoană intră cu cinci minute înainte de ora anunţată. Pare să aibă o pregătire regizată cu scandări ale simpatizanţilor săi. Dă mâna cu Turcescu, apoi cu Băsescu, sărută mâna doamnei, ezită în faţa tinerei EBA şi îşi vede de drum.

4. Deşi Vosganian anunţase că liberalii vin cu papion, pentru a arăta că şi politica poate fi distinsă, în afară de Tăriceanu, toţi au cravate.

5. Eroare Geoană: Trebuie să ne unim aşa cum au făcut-o şi liderii de acum 20 de ani, la Snagov, pentru integrare. A vrut să zică zece ani.

6. Geoană pomeneşte iar de legenda Meşterului Manole, un loc comun şi cam fără noimă în campania sa electorală.

7. Antonescu: Candidez acum ca să nu fiu nevoit să votez Geoană pentru a scapă de Băsescu, cum am votat Iliescu, în 2000, sau Băsescu, în 2004. Se cam bat cap în cap declaraţiile liberalului. La Cluj-Napoca, spunea că Băsescu e mai util.

8. Geoană a vorbit despre ceea ce vrea să facă în viitor, Antonescu a făcut o critică a prezentului, Băsescu vorbeşte despre ultimii cinci ani.

9. De două i s-a pus nod în gât lui Băsescu, în timpul discursului.

10. În monologuri, Geoană n-a atacat, Crin Antonescu i-a atacat pe Băsescu şi pe Geoană, Băsescu pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase. Doar Antonescu li s-a adresat direct celorlalţi doi.

11. Geoană, afabil cu candidatul liberal: L-am ascultat cu plăcere şi cu interes pe domnul Crin Antonescu… Avem şansa să facem o majoritate împreună.

12. Geoană, întrebare pentru Crin: Care este viziunea dvs. economică şi planul pentru a salva locurile de muncă.

13. Crin îi răspunde lui Geoană cu atac: Am ajuns în situaţia de acum ca urmare a unei guvernări execrabile a dvs. şi a partidului d-lui Băsescu.

14. Crin Antonescu către Geoană: Sunteţi un demagog… Geoană îl întrerupe pe Antonescu: Săriţi calul.

15. Antonescu către Geoană: Care este salariul lunar al cumnatului dvs., Ionuţ Costea, directorul EximBank?

16. Geoană evită răspunsul.Vine cu o altă întrebare, fără legătură, insinuând o ameninţare. Răspunde Antonescu: Salariul cumnatului dvs., numit la Eximbank în timp ce guvernaţi dvs., este de 900 de milioane de lei. Antonescu compară salariul lui Costea cu cel al alegătorilor lui Geoană.

17. Băsescu îi reproşează lui Geoană că România n-are Guvern. Se reiau atacurile reciproce despre oportunitatea păstrării guvernul Boc.

18. Geoană are un text pe care trebuie musai să-l spună: Vă amintesc că în mandatul PSD a început procesul de recuperare a platoului de 9000 de km pătraţi. Băsescu: La sfârşitul lui 2004, s-a făcut doar o simplă sesizare privind platoul cu cei 9.000 de kilometri pătraţi.

19.  Băsescu răspunde comparând pensia medie de la finalul mandatului PSD, din 2004, cu pensia media actuală.

20. Geoană: A crescut economia subterană faţă de 2004, de la 17%, la 24%. Suntem şi cea mai coruptă ţară din Europa.

21. Antonescu către Băsescu: …sper că nu se încaieră pe marile suc-ce-se ale României….

22. Antonescu atacă: Pe timpul dvs. au prosperat familia dvs., Udrea, Cocoş, Videanu etc. Pomeneşte iar de lipsa flotei.

23. Băsescu îi dă lui Antonescu să citească decizia instanţei privind flota. Antonescu atinge prompt: De ce îmi daţi mie să citesc? Domnul Boc nu e în sală. Începe să citească, face mişto, dar se opreşte.

24. Băsescu citeşte din scrisoarea lui Antonescu către Boc, în care cere retragerea românilor din Irak, deşi afirmase că s-a opus acestei idei. Îl acuză pe liberal de minciună.

25. Antonescu: Eu m-am opus în 2006, iar scrisoarea este din 2007.

26. Geoană continuă să fie amabil cu liberalii: Ca social-democrat, voi respecta accente şi valori liberale.

27. Geoană, pacifist şi unificator: Sunt de acord şi cu domnul Antonescu şi cu domnul Băsescu…

28. Băsescu: Când am fost în Parlament şi am cerut dezbateri asupra reformării Parlamentului, dvs. – către Antonescu – şi dvs. – către Geoană – aţi bătut din picioare.

29. Geoană îi întrerupe: Daţi-mi voie să intervin pe un ton creştin şi să citez din Ioan Gură de Aur…se râde copios în sală

30. Antonescu îi răspunde lui Geoană, despre citatul din Ioan Gură de Aur: Erau vorbe atât de puţine şi de bogate încât eu în locul dvs. le-aş fi ţinut minte.

31. Vorbind despre educaţie, Băsescu îşi spune poezia cu trecerea educaţiei de la sistemul bazat pe memorare la cel pe deprindere de competenţe.

32. Băsescu: Directorul şcolii se desemnează prin concurs… Şcolile cu reputaţie bună şi cu elevi mulţi primesc o finanţare mai mare. Excepţie, şcolile din mediul rural, care trebuie susţinute.

33. Geoană continuă cu amabilităţile: Lucrurile bune din educaţie sunt şi meritul domnului Băsescu.

34. Băsescu trage din urnă subiectul criza morală. Liberalii şi pesediştii râd şi aplaudă ca de o ironie a sorţii.

35. Băsescu: Originea crizei morale. Nu s-a aflat de ce s-a murit la Revoluţie. Rămân extrem de interesat de ceea ce s-a întâmplat la mineriadă.

36. Geoană, împăciuitor: România şi-a pierdut busola morală. Este foarte uşor să arătăm cu degetul unul la altul…. Bate câmpii: vorbeşte despre firmele private, Biserică, civism.

37. Antonescu: Criza morală vine din lipsa modelelor. Modele la noi, sunt baronii, mogulii...

38. Antonescu: E criză morală pentru că suntem în ţara în care preşedintele îl decorează pe cel pe care l-a considerat din mafia lui Năstase.

39. Modele morale pentru candidaţi: Băsescu – soţia mea, Geoană -  părintele patriarhul Daniel, Antonescu - Tudor Chirilă! Niciunul n-a dat răspuns previzibil. Răspunsuri populiste, da.

40. Atât Geoană cât şi Antonescu sunt cu nevestele în spate. Replicile despre modele par să provoace o discuţie cu sprâncene ridicate între liberalul Petre Roman şi Tăriceanu.

41. Vorbind despre politica externă, Antonescu pomeneşte despre vizita lui Geoană la Moscova. Liderul PSD încearcă să protesteze.

42. Băsescu: Cineva spunea că suntem izolaţi. Prezintă cifre prin care încearcă să contrazică această afirmaţie.

43. Băsescu: O singură dată a venit un preşedinte rus în România, în ultimii 20 de ani. În mandatul meu.

44. Antonescu, împăciuitor. Caută acordul celorlaţi, gest simbolic care l-ar ridica deasupra contracandidaţilor: Le propun celor doi colegi ai mei implicarea preşedintelui în aplicarea proiectelor din sănătate, la nivel local. Îi răspunde doar Geoană.

45. Geoană: România este pe locul 32 din 33, în Europa, la servicii sănătate.

46. Geoană pronunţă pentru a doua oară în seara asta “prima noastră prioritate”, referindu-se, de data aceasta, la teme diferite.

47. Geoană îl citează pe Antonescu, fără mare legătură cu subiectul, doar pentru a arăta că-şi doreşte apropierea de acesta.

48. Geoană: Să ne apucăm să facem o companie naţională farmaceutică pentru a crea medicamente ieftine, să nu le mai importăm.

49. Băsescu, vorbind despre agricultură, pomeneşte despre pepenii din Dăbuleni. Geoană sare să-l corecteze: lubeniţe!

50. În discursul său despre agricultură, Geoană insistă: La mine la Dăbuleni, se numeşte lubeniţă.

51. Antonescu: Domnu Geoană, şi la dvs. la Dăbuleni, şi la mine în România se petrec lucruri...Vorbeşte despre moţiunea depusă de PSD la adresa guvernului Tăriceanu…

52. Antonescu: PSD a cerut în acea moţiune 4% pentru agricultură. Ajuns la putere, PSD-ul a alocat 1,2% agriculturii. Răspundeţi-mi!

53. Fără legătură cu întrebarea, Geoană pomeneşte despre certurile dintre PD şi PNL din 2006.

54. Geoană: Nu ascund preferinţa noastră, a PSD-ului, pentru Partidul Naţional Liberal, într-o alianţă de guvernare.

55. Antonescu: Dacă devin preşedinte, cu majoritate parlamentară solidă, premier va fi Iohannis. Evită să menţioneze cu cine va face majoritatea.

56. Băsescu: Viitorul premier nu trebuie să fie oricând chemat în Deltă de Vântu, cum e chemat Geoană.

57. Antonescu: Vrem reducerea cotei unice eventual chiar până la 10%, dacă se poate, şi reducerea TVA. Unii poate că s-au distrat la afirmaţia asta. (vezi şi 64)

58. Băsescu: România va avea creştere economică în trimestrul al doilea al anului 2010.

59. Băsescu: Reducerea fiscalităţii nu este permisă de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, aşa crede că poate face domnul Antonescu.

60. Geoană punctează, se agaţă de discursul lui Băsescu şi reia ironic afirmaţia acestuia: Da, la Turism avem resurse naturale.

61. Geoană: Laissez-faire-ul nu-şi mai are loc azi în Europa.

62. Băsescu: Atât Geoană cât şi Antonescu au declarat că respectă acordul cu Fondul Monetar. Afirmaţiile lor contrazic acest acord.

63. Antonescu: Nu am recunoscut niciodată acordul cu FMI… Băsescu: Dar l-aţi votat în Parlament…

64. Geoană: Reducerile de taxe şi impozite propuse de domnul Antonescu cumulează un deficit de 14%.

65. Băsescu: Aţi votat acordul cu FMI, dar, am uitat, nu eraţi acolo. Băsescu face aluzie a doua oară în seara asta la chiulul lui Crin din Parlament.

66. Băsescu trage un nou bileţel: Am tema “modelul prezidenţial”… Traian Băsescu…  Este rândul pedeliştilor să râdă.

67. Fără legătură cu tema, Geoană invocă populist subiecte sociale.

68. Antonescu ocoleşte subiectul şi îi atacă pe Băsescu şi pe Geoană. Încearcă să încheie printr-o vorbă memorabilă: Constituţie avem, ne mai trebuie preşedinte.

69. Antonescu primeşte o întrebare despre relaţiile cu Rusia. Se uită la Geoană: Acum sunt normalizate. În sală se râde.

70. Turcescu: Care este cea mai frumoasă faptă pe care aţi făcut-o în viaţa dvs.?

71. Geoană:După câte s-au spus despre o femeie de 70 de ani, cea mai frumoasă faptă din viaţa mea este că nu am dat-o pe soacră-mea afară din casă. Replică interesantă, care, în notaţia şahistă, ar fi marcată cu mai multe semne de exclamare şi poate cu unul de întrebare.

72. Antonescu: N-am părăsit niciodată pe nimeni în viaţa mea. Nici în partid, în viaţa privată. Pare că simte nevoia să se justifice, după replica lui Băsescu de la Cluj-Napoca.

73. Băsescu, populism riscant: Am creştinat un băiat musulman, al unui fost secund de-al meu, care a murit.

74. Turcescu, după o tragere la sorţi: Cine este nr. 1? Antonescu ager, cu zâmbet larg: Nu ştiţi? Liberalul trăsese biletul numărul 1 din urnă.

75. Antonescu începe să vorbească: Ajutaţi-mă să trec duminică de Geoană ca pe 6 decembrie să trecem de Băsescu. Vă rog, pe 22 nov., arătaţi-vă. Suntem mulţi.

76. Geoană, conciliant, prietenos: Voi fi preşedintele care îi va uni pe români. Nici Antonescu şi nici Băsescu nu sunt duşmanii mei personali.

77. Geoană, în acelaşi rol de blajin incurabil: Ca preşedinte, voi avea obligaţie de respect mai ales pentru cei care nu m-au votat.

78. Geoană le dă flori soţiilor lui Băsescu şi lui Antonescu. Îi dă flori şi soţiei sale, declară că o iubeşte şi o respectă. Merge să dea mâna cu Băsescu şi Antonescu. Lasă impresia că vrea să fie beatificat, nu să ajungă preşedinte.

79. Băsescu nu exploatează gestul artificial al social-democratului şi vorbeşte despre patriotism şi alte teme comune ale discursului său de campanie. Gestul lui Geoană pare însă de mult mai mare impact.

80. Geoană pare încântat că a scăpat. Pe drumul de ieşire, bate palma cu toţi cei care îi ies în cale. Băsescu este singurul care pleacă fără să dea declaraţii.

Poate singura informaţie nouă pe care a adus-o confruntarea a fost anunţul lui Traian Băsescu că, în cazul în care va câştiga un nou mandat, va căuta să modifice modalitatea de vot şi să impună scrutinul uninominal pur, ceea ce ar însemna ca alegerea tuturor parlamentarilor să fie similară cu cea a primarilor.

Băsescu a recurs din nou la ceea ce în retorică se cheamă refutatio. Aşa cum în 2004, faţă în faţă cu Adrian Năstase, se întreba de ce este blestemat poporul român să aleagă între doi comunişti – cum va remarca şi Mihnea Măruţă -, preşedintele are acum o abordare similară: Lumea se întreabă când vom pleca noi. Această tehnică discursivă constă în anticiparea şi folosirea unei eventuale replici a adversarului, replici a căror forţă este anihilată, în acest fel.

Băsescu mizează pe efectul de surprinză, printr-un comportament atipic unui candidat aflat într-o confruntare, în cel puţin două rânduri. Renunţă să pună întrebarea finală, ca apreciere, spune el, pentru că Antonescu a venit la dezbatere. Urmăreşte astfel să-l priveze pe Crin Antonescu de cinci minute de prezenţă mediatică. Mai mult intră astfel şi în rol de tutore, care dă recompense şi pedepse.
Ulterior, încearcă şi rolul de profet – o formă de autoritate care transcende experienţa comună, accesibilă numai celor care cunosc profund mersul lucrurilor în lume -, mascându-şi un atac sub regretul că adversarul său nu va intra în turul al II-lea.

Sofismele au un loc important în discursul lui Traian Băsescu. Când i se reproşează că a jignit femei ziariste şi că a promovat un model de femeie neadecvat, reacţionează indignat şi îşi acuză adversarul că insultă doamnele. Când are ocazia, o aduce în discuţie pe soţia sa, Maria Băsescu, – ştiind-o inatacabilă – fără nicio legătură cu întrebarea care i se pune. Chestionat despre asemănarea sa cu Ceauşescu, nu răspunde direct, ci îşi toarnă realizările cu care venise scrise de acasă, recurgând, pentru efect oratoric la o anaforă dusă la limita timpului alocat şi a răbdării ascultătorului.
Mai nou, clamează că, la capătul mandatului său, România şi-a mărit suprafaţa cu nouă mii de kilometri pătraţi, deşi în realitatea este vorba doar despre un drept de exploatare a platoului din Marea Neagră, ceea ce nu este o creştere propriu-zisă a teritoriului.

Două dintre temele dominante în discursul de campanie al lui Traian Băsescu au fost reluate şi la această întâlnire:
1. Cei ce vor să schimbe lucrurile în bine sunt consideraţi scandalagii, asociindu-se cu exemple care-l favorizează.
2. Tinerii români au şanse mari de a realiza profesional şi material: Uitaţi-i cum au reuşit cei care lucrează la Oracle, companie al cărei brand şi l-a lipit practic de al său.

Moment comic. Candidaţii sunt întrebaţi care au fost ultima carte citită şi ultimul film văzut. Băsescu spune că a citit lucrarea lui Cărtărescu, Levantul, carte pe care a menţionat-o şi în urmă cu cinci ani, într-o confruntare cu Adrian Năstase! Poate din cauza mulţimii de arhaisme din această epopee, care necesită lectura cu dicţionarul în mână.

La rândul său, Crin Antonescu pomeneşte despre o carte, dar lectura ei nu pare să-i fie foarte apropiată în timp, după cum evită să-i pronunţe numele. Iar ultimul film văzut de candidatul liberal – chiar pelicula sa preferată – este drama Parfum de femeie, cu Al Pacino, cu care s-ar asocia mai degrabă o câştigătoare de miss decât un bărbat de stat.

Liberalul îi reproşează lui Băsescu felul în care s-a raportat la femei, iar preşedintele face aluzie la o întâmplare din trecutul lui Crin Antonescu. Acesta, se spunea, avea o relaţie cu actuala parteneră de viaţă, Adina Vălean, înainte ca prima sa soţie, suferindă de o boală incurabilă, să se sinucidă. Atacul preşedintelui i-a indignat pe mulţi, dar se poate pune întrebarea de ce a simţit nevoia preşedintele PNL să deschidă acest subiect.

Crin Antonescu a părut stângaci în gestionarea atacurilor la adversar: fie întrebări cu impact  – despre creşterea în an de criză a bugetului prezidenţial, despre casa din Mihăileanu, pe care Băsescu şi-a atribuit-o pe când era primar – au fost lansate ca afirmaţii, neobligându-l pe Traian Băsescu să răspundă, fie a pus întrebări ce i-au dat ocazia preşedintelui să replice prompt în propriul avantaj: despre flotă şi despre tinerii cu studii din administraţia prezidenţială.

Nici despre Traian Băsescu nu se poate spune că a avut de fiecare dată replica la el, la minciunile contracandidatului. Nici când Antonescu a afirmat că nu s-a aliat niciodată cu PSD-ul, deşi de săptămâni bune liberalii vorbesc despre noua majoritate din Parlament (tot o formă de alianţă este, chiar dacă nu la guvernare), nici când şeful PNL a declarat că nu a guvernat niciodată, cu toate că el însuşi a fost ministru, între 1997 şi 2000, iar guvernul Tăriceanu a fost în funcţie până în 2008.

Mai multe amabilităţi ale lui Crin Antonescu la adresa lui Traian Băsescu şi a PD-L-ului şi atacuri la Mircea Geoană şi la PSD pot arăta:
1. În logica de campanie electorală, liberalul şi-a concentrat atacurile la adresa adversarului care este plasat imediat deasupra sa în sondaje, anume spre Geoană.
2. S-au creat minime condiţii pentru o viitoare alianţă a partidelor de dreapta PNL-PD-L.

Formulările lui Traian Băsescu nu au fost de fiecare dată bune de dat exemplu într-o carte de gramatică.

Atitudinea ofensivă a lui Traian Băsescu transpare şi din comunicarea sa nonverbală, la salutul de final: înaintează în teritoriul adversarului şi iniaţiază nonşalant contactul cu el şi cu echipa acestuia.

De menţionat că liberalul a respectat de obicei timpul care i s-a alocat, spre deosebire de Traian Băsescu.

Şeful PNL i s-a adresat preopinentului său în mai multe rânduri cu “domnule preşedinte”, în timp ce Traian Băsescu îi vorbea cu “domnule Antonescu”, apelative care-i consacră actualului preşedinte un statut superior faţă de contracandidat.

Majoritatea întrebărilor au vizat mai degrabă prerogativele premierului şi nu pe cele ale preşedintelui, aşa cum apare rolul şefului statului în prezent.

După întâlnire, Robert Turcescu avea să dezvăluie că iniţial i s-a propus lui să modereze această întâlnire, dar a refuzat din lipsă de timp.

De circa 15 ani, prof.univ.dr. Lucian Boia, susţinător declarat al lui Crin Antonescu, încearcă în scrierile sale să arate locul mitului în istoria noastră. Câteva citate din cartea Istorie şi mit în conştiinţa românească (Ed. Humanitas, 1997) dau o imagine despre actul lui Mihai Viteazul, cu totul diferită de cea pe care o declamă electoral liderul liberal:

Atunci când Mihai Viteazul apare ca făuritor al “unităţii naţionale”, ne aflăm în faţa unui proces de mitificare, pentru simplu motiv că asupra faptei sale reale se proiectează ideologia statului naţional a ultimelor două secole, inexistentă în anul 1600. (pg.7)

Mai departe, profesorul Boia aduce argumente împotriva tezei “unirii” realizate de Mihai Viteazul:

Domnitorul care a reuşit să stăpânească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei ţări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocului secoului al XIX-lea.

La Miron Costin, Mihai Viteazul se află în postura de cuceritor al Ardealului şi al Moldovei, “pricină de multe vărsări de sânge între creştini”…

Din cealaltă perspectivă, muntenească, Istoria domnilor Ţării Româneşti, atribuită lui Radu Popescu, îi tratează de-a valma pe toţi adversarii lui Mihai, străini şi români deopotrivă: “au supus domnia lui pă turci, pă moldoveni, pă unguri, de-i avea ca pe neşte măgari pe toţi“. (pg.22)

Nici la Şcoala Ardeleană, atât de preocupată de afirmarea identităţii româneşti, acţiunile domnitorului nu trec drept naţionale, mai arată Lucian Boia, citând dintr-o operă a cărturarului iluminist Samuil Micu, redactată aproape de 1800:

“În anul 1593 în domnia Ţării Româneşti au urmat Mihai Vodă carele se zice Viteaz. Acesta foarte mare ostaşiu au fost, şi pre turci i-au băutut şi pe ardeleni i-au biruit şi Ardealul l-au luat şi l-au dat împăratului Rudolf…”. (pg.23)

Mitul lui Mihai Viteazul unificatorul a fost impus, apreciază autorul cărţii menţionate, odată cu scrierea lui Nicolae Bălcescu “Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, dar n-a fost tot timpul valabil de atunci:

În perioada interbelică, niciun istoric responsabil nu mai afirmă că Mihai ar fi avut în minte un proiect net de unitate românească. Chiar în manualele de şcoală este afirmată inexistenţa unei asemenea intenţii. Sunt desigur nuanţe: P.P. Panaitescu refuză orice implicare a unei conştiinţe româneşti; N.Iorga şi C.C. Giurescu par mai puţin categorici, dar nici ei nu merg până la identificarea unei idei naţionale. (pg.151)

Orice ar spune aceste voci, istoricul Crin Antonescu vede lucrurile aşa cum se învăţau în şcoală în anii lui Ceauşescu. Practic, el afirmă că Mihai Viteazul a acţionat după o idee naţională, care a început să se manifeste în Europa două secole mai târziu, când de fapt voievodul muntean îşi pornise campania în Transilvania şi Moldova din raţiuni ce ţineau de refacerea unei coaliţii militare. (Pompiliu Teodor, Istoria României – Grupul Editorial Corint, 2003).

Despre istoria pe care o ştie Crin Antonescu s-a mai comentat când, întrebat de Marius Tucă cine a fost primul preşedinte al PNL, actual şef liberal n-a ştiut să răspundă.

Lucian Boia, autor a mai multe cărţi de istorie decât are procente Crin Voievod. (imaginile neprelucrate: wikipedia.org)