PutinaEmotie » demisie

Mazăre: Dacă va câştiga Băsescu, plec în lume

Dorelian Bellu — Thu, 26 Nov 2009 17:17:08 +0000

După ce Băsescu a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale şi în municipiul Constanţa, cu 37,7% din voturi, faţă de cele 31,3 procente obţinute de Mircea Geoană, sprijinit intens şi agresiv de Radu Mazăre, acesta din urmă zice că a obosit şi anunţă că va părăsi administraţia locală dacă actualul preşedinte va câştiga un nou mandat.

În declaraţia primarului tomitan însă sunt unele ezitări.

Demisia lui Andrei Pleşu

Dorelian Bellu — Sun, 03 May 2009 20:30:31 +0000

Eseistul explică cum a renunţat la conducerea Ministerului Culturii, într-o discuţie cu Adriana Săftoiu, în primul număr al revistei Political Woman:

Adriana Săftoiu şi Andrei Pleşu, foto: www.politicalwoman.ro

Mi-aduc aminte că am dat telefon unui inspector de judeţ, fiecare judeţ avea un inspector pentru cultură, şi i-am cerut să facă ceva, nu mai ştiu ce, şi el nu a fost de acord, m-a contrazis şi am intrat într-un fel de polemică cu el. Şi în timp ce vorbeam cu el, am auzit o voce în capul meu care spunea “totuşi, cum îşi permite ăsta să vorbească aşa cu un ministru.” Când am auzit vocea asta, am tulit-o. Am mai stat puţin şi mi-am dat demisia.

Ca fapt de istorie măruntă, cum ar spune filosoful, ne amintim că Andrei Pleşu vorbea, în săptămânalul Tinerama din ianuarie `91, despre prima sa retragere din guvern, pe 28 decembrie 1990, asupra căreia a revenit:

Vineri la amiază, mi-am prezentat demisia domnului prim-ministru. Este bine să ştie că nu este o demisie de ordin politic, ci de ordin tehnic. Mi-am prezentat demisia în semn de protest la faptul că, nu pentru prima oară, sunt pus în situaţia să constat că guvernul a luat hotărâri şi a dat comunicate fără ca plenul guvernului să fie consultat… s-a luat şi o decizie care cred că nu este cea mai fericită, cea mai inteligentă. S-a dat şi un comunicat, în numele guvernului – al domnului Baltazar… Ca să atrag atenţia asupra acestei nereguli – este o criză de comunicare în interiorul guvernului – am înţeles să-mi depun demisia.

Decizia pe care o blamează fostul ministru al Culturii este o declaraţie oficială a purtătorului de cuvânt al guvernului de atunci, Bogdan Baltazar. Acesta comentase a doua încercare a Regelui Mihai şi a familiei sale de a vizita ţara, pe 25 decembrie 1990:

[...] putem considera o notificare a menţinerii dispreţului pe care această familie l-a avut întotdeauna, în fapt, faţă de acest popor, pe care nu l-a înţeles niciodată şi pe care continuă să nu-l respecte nici astăzi.

Astăzi, Bogdan Baltazar trece drept un onorabil specialist în bănci, un personaj care pare să se simtă la fel de bine în democraţie precum i-ar fi într-un sistem autoritar, construit pe abuzuri.

Demisie de demnitar

Dorelian Bellu — Thu, 12 Feb 2009 10:57:47 +0000

Actul demisiei unui demnitar român are limba lui de lemn, ceea ce ne-a fost imbold pentru o scurtă analiză.

1. Introducere – Anunţi poporul că te ceri afară

Vă aduc la cunoştinţă că îmi depun demisia de onoare din calitatea de ministru de Interne.

Observaţie: Demisia din această funcţie nu poate fi decât de onoare; demisia simplă şi-o dau calicii ameninţaţi de restructurări, care merg cu transportul în comun şi beau apă de la ţuţuroi.

2. Îţi justifici gestul fără să dai vina pe nimeni, deci cauţi să punctezi la propria imagine, pozând în tip neconflictual, care nu este ahtiat după putere. Dar nu spui asta explicit. Deocamdată.

Plec pentru a nu mă situa în poziţia ingrată de a fi membru al guvernului, care ia atitudine împotriva deciziilor acestuia şi, implicit, pentru a nu crea tensiuni în alianţă.

3. Continui să vorbeşti despre tine, adică să lucrezi la propria imagine. După ce ai afirmat că te-ai gândit la binele guvernării, mai invoci interesul României, interesul cetăţenilor şi pe cel al colegilor de partid, în această ordine. Lumea trebuie să reţină că te sacrifici.

România are nevoie de un guvern stabil, care să promoveze o politică coerentă. Am acceptat funcţia de ministru din dorinţa de a schimba în bine ministerul şi nu pot asista la riscul neasigurării unor servicii de calitate pentru cetăţean. Există în acest caz un preţ politic care trebuie plătit. Nu vreau ca prietenii, colegii sau susţinătorii să platească ceva din acest preţ.

4. Revii cu justificări. De data asta, renunţi la mersul de balerin şi te dezlănţui acuzând interesele oculte care au dus la înlăturarea ta.

Dar se pare că am deranjat. Nu am fost lăsat să-mi îndeplinesc obiectivele asumate prin mandat. S-a cerut excluderea mea.

Obs.: Nu uita să foloseşti forma impersonală S-a cerut. Asta te scuteşte să aduci acuze făţişe. Să fie clar: există niste grupuri oculte care doresc să facă rău oamenilor care vor să facă bine. Ele te-au săpat şi pe tine. În plus, utilizând formula amintită sugerezi din nou că eşti un tip bine-crescut, care nu vrea scandal şi tocmai de aceea vorbeşte la general, fără să dea nume. Iar prin am deranjat vrei să spui oamenilor că tu eşti un tip integru, care nu a deranjat orice, ci a lovit în interesele mafiei din sistemul care tocmai te-a îndepărtat etc.

5. Este momentul să renunţi la cenzură şi să te lauzi cu nesimţire. Să vadă pietonul ce-a avut şi ce-a pierdut: pe tine.

Refuz să asist la această mascaradă. Niciodată nu voi renunţa la demnitate, la onoare sau la profesionalism. Potrivit legii, ministrul are dreptul sa numească oameni, iar eu consider ca mi-am făcut datoria, că am avut o conduită politică fără reproş. Principiul meu a fost că în MIRA nu se va face politică de grup sau politica lui X.

Obs.: X este numele celui care vorbeşte. Aşadar, e bine să pomeneşti numele tău la persoana a III-a, căci deja aparţine spaţiului public. Mai are puţin şi ajunge substantiv comun. Devii remarcabil tocmai pentru că te dai un tip comun, deşi ai ocupat o poziţie înaltă. Şi asociază-te permanent cu termeni precum onoare, demnitate, profesionalism, principii, atribute pe care, în mod normal, ar trebui să le spună alţii despre tine.

6. Arăţi că te gândeşti şi la viitorul funcţiei publice pe care tocmai ai părăsit-o. Eventual, înspăimânţi lumea cu pericolul la care este expus ministerul, ţara, viaţa fiecăruia etc., odată cu plecarea ta.

România de astăzi este format din numeroase câmpuri difuze de influenţă. Pe zi ce trece, din păcate, sunt afectate principiile, valorile şi responsabilităţile. Poate în acest context merită a fi analizată situaţia creată la MAI. Sper ca acolo să acceadă doar profesionişti.

7. Sub pretextul că vrei să mobilizezi lumea, să stârneşti civismul, instigi puţin la sabotarea sistemului care tocmai te-a scos pe tuşă. Tu altfel eşti un tip care vrea binele ţării, dar binele ăsta să nu vină cumva când tu nu eşti la putere.

Fac un apel la tinerii împreună cu care am luptat…. Tot noi va trebui să dăm dovadă de responsabilitate şi să punem capăt acestui circ.

Obs.: E musai să spui ceva despre o luptă. Chiar dacă n-ai fost revoluţionar, măcar un cap în gură ai dat, cândva într-o speluncă. Sugerezi că atunci ai avut nişte camarazi care oricând ar veni alături de tine.

8. În fine, arunci şi o promisiune, în care nu crezi nici tu, dar aşa ai văzut că fac ambiţioşii.

Vă fac însă o promisiune: atunci când această înscenare ridicolă va lua sfârşit, mă voi întoarce ca să duc la bun sfârşit reforma. Vă mulţumesc.

Pasajele care apar cu italice nu au fost inventate, ci au fost culese din discursurile prin care îşi anunţau demisia mai multe personaje care au avut înalte funcţii publice: Gabriel Oprea, Tudor Chiuariu, Adrian Cioroianu, Virgil Ardelean şi Liviu Dragnea.