Cu textul de 15 rânduri care urmează titlului, corectura, capul limpede şi chiar bunul-simţ nu s-ar plictisi, ci ar remarca:
- sintagma alegători ungari, care sună la fel de bine precum alegători româneşti
- greşeala de editare au fiind
- folosirea unei grafii originale pentru Fmi, termen care se scrie cu majuscule, fiind o siglă, nu un acronim.
- exprimarea clişeizată, incompletă şi fără logică din fraza Balanţa ar putea fi înclinată…, despre care cititorul s-ar întreba: 1. Balanţa nu e deja ”înclinată”, de vreme ce există un favorit clar, anume Fidesz? 2. Cât de mare este procentul nehotărâţilor ca, odată ce se prezintă la vot, să infirme previziunile sondajelor care dau un învingător cu două treimi din voturi, mai ales că voturile indecişilor mai întotdeauna se împart proporţional între principalele formaţiuni?
- lipsa de rigoare în prezentarea informaţiei. Se vorbeşte despre trei formaţiuni politice, una de opoziţie, una socialistă şi una de extremă dreaptă, ca şi cum ai clasifica indivizii dintr-un grup în elevi, băieţi şi colecţionari de timbre.
- repetiţia cacofonică acord-acordat, în penultima frază.

La fel de încurcate sunt şi datele despre esperantiştii chinezi. Şapoul zice că numărul lor ar fi de 20 de milioane, dar comentariul aceleiaşi autorităţi este pus la îndoială chiar de jurnalist, printr-un nonsens brodit din delicateţe - exagerează uşor profesorul -, căci DEX-ul numeşte exagerarea amplificare peste măsură.

Şi unde rateul logicii este atât de mare, aproape obligatoriu se aciuează şi o greşeală gramaticală. Aici, autorul, abandonat de corectură în faţa perfidei morfologii, găseşte un acord închipuit şi scrie unei limbi născute să fie moarte, forma de genitiv-dativ justificându-se doar în formula “unei limbi moarte“.

Finalul textului arată şi ghiveciul terminologic din capul reporterului, străin de regulile clasificării din logica elementară.

Ce înseamnă ţări care acceptă? De la ce număr de esperantişti e considerată vorbită o limbă? Şi ce înseamnă la noi e facultativă, pe alocuri? În primul caz, pare să se refere la instituţionalizarea limbii (deşi ar fi fals dacă ar afirma asta), în al doilea la răspândirea sa, iar în al treilea la predarea în şcoală. Oricum tustrele nu aveau ce căuta împreună.

Nu mai spunem că formula limbă a păcii şi prietenii dintre popoare este este un clişeu naiv spre tâmp, în ziua de azi, provenit din vremurile romantice în care s-a născut limba, căci nu din vanităţi idiomatice se dă cu bomba în aglomerările urbane.

Nu în cele din urmă, textul suferă de lipsa unor informaţii esenţiale. Se impunea arătat cel puţin că esperanto este singura limbă cu toate verbele regulate şi că, deşi este o limbă artificială, se vorbeşte despre existenţa a o mie de vorbitori nativi, fapt care nu caracterizează graiurile construite.

Cu neţărmurită durere, longevivii din redacţia Evenimentului zilei anunţă trecerea prematură în eternitate a lui Al Martino. Soarta a fost crudă şi e mare păcat de sufletul lui, căci, după ce a fost rănit în al doilea război mondial, a apucat să se bucure de viaţă numai 64 de ani. Semnează nepoata nemuritorului Dracula, Oana Ţepeş Greuruş.

La NewsIn, un val serios de violenţă poartă diverse nume: genocid, pogrom, holocaust, shoah. Acum – şi-or zice redactorii agenţiei – că mor şase fraieri, care mai sunt şi ţigani pe deasupra, cum poţi să numeşti situaţia decât val uşor de violenţă ?

Cu patru ani în urmă, în revista 22 a fost publicat un text despre un român care ar fi obţinut premiul Nobel pentru pace. Deunăzi, Antena 3 a furat informaţia şi a schimbat ordinea datelor, fără să citeze sursa. Hoţomănia devine evidentă prin parcurgerea celor două texte. Ulterior, subiectul a fost luat de Evenimentul zilei, Adevărul, Ziua şi de alţii. Vestea proastă pentru aceste publicaţii este că articolul din “22″ e fantezist şi are la bază o idee aberantă.

Antena 3 nu doar că a furat ştirea din revista 22, dar se laudă şi că este un material care îi aparţine în exclusivitate.

Pe scurt, ca într-un banc de pe vremea lui Ceauşescu, în articolele pomenite se zice că un român, Ioan Moraru, un american şi un rus au înfiinţat organizaţia Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear (în engleză, cu sigla IPPNW). În 1985, IPPNW a primit premiul Nobel pentru pace. Conform revistei 22 şi Antenei 3, Moraru ar fi ridicat personal premiul de la Oslo. Concluzia ziariştilor cu aplecare spre confabulaţie este că un român-român, nu dintre cei plecaţi aiurea, are Nobelul pentru pace în buzunar.

Ne lămurim însă că avem de-a face cu o succesiune de aiureli după ce intrăm pe site-ul organizaţiei menţionate. Aici vedem că:

- Nu apare absolut nicăieri numele medicului român, ceea ce te face să te gândeşti că era unul dintre membrii IPPNW şi nimic mai mult.
- Cei doi fondatori menţionaţi sunt un rus şi un american.
- Premiul a fost înmânat rusului şi americanului, după cum ne-a răspuns la un mail un reprezentant al comitetului.

Citarea sursei nu permite şi copierea ad-litteram a unei ştiri, dar la Ziua e o practică pasabilă. Dacă cititorii ar şti, poate că s-ar întreba de ce să mai ajungă pe site-ul ziarului, când pot să meargă la sursă.

Şi Adevărul a furat, cu oarece jenă, ce-i drept, plasând aceste paragrafe la finalul unui articol despre Nobelul acordat lui Obama.

Spre deosebire de celelalte publicaţii, Evenimentul zilei nu a furat articolul, ci doar subiectul. A făcut mai puţine greşeli, dar a colportat trăsnaia cum că un român a primit Nobelul pentru pace.

Le luăm în ordinea în care apar subliniate:
1. Karpov şi Kasparov nu s-au întâlnit în 1984 pentru ultima oară. Atunci a avut loc primul lor meci pentru titlul mondial, ultimul desfăşurându-se în 1990. Aiureala este reluată şi în text.
2. Ce înseamnă “absenţă” în cazul de faţă? De la serviciu? De la masa de joc? Absenţa cui?
3. O chestiune de nuanţă: meci este suma partidelor dintre doi jucători. Partida este o singură confruntare, care se încheie cu mat, cu cedare, din partea unui jucător, sau cu remiză. Deci trebuia scris: … a câştigat cu uşurinţă cinci partide şi a încheiat meciul glorios.
4. Este bizar ca un reprezentant al guvernului spaniol, de la Madrid, să dea declaraţii despre locul unde se va desfăşura următoarea întâlnire dintre cei doi mari maeştri. Prin urmare, cauţi în presa spaniolă şi descoperi că afirmaţia aparţine unui reprezentant al guvernului local. De vreme ce meciul s-a desfăşurat la Valencia, este vorba despre guvernul comunităţii autonome valenciene.
5. Să spui că în 1984 Kasparov era susţinător al lui Putin este o afirmaţie de luat la palme pentru simplul fapt că la acea vreme actualul premier rus avea 32 de ani şi era un necunoscut executant kaghebist, la institutul Iuri Andropov din Moscova.

Textul din Cotidianul le-a plăcut şi altora, care nu s-au mai concentrat pentru obţinerea de noi informaţii. Nici măcar pentru a reformula cele spuse aici.

Primul la copy-paste, pe 14 mai, a fost pe  Ziare.com.

Şi Jurnalului Naţional din 14 mai îi place subiectul şi decupează câte ceva din el.

Nu se citează publicaţia orginară sau ziaristul care a muncit pentru obţinerea informaţiei, ci publicaţia online care l-a copiat, una care nu este concurentă Jurnalului Naţional.

În ziua de după alegeri, Evenimentul zilei vrea să lase impresia că se mişcă repede şi prezintă microbiografiile nou-aleşilor parlamentari europeni.

Dar de ce să compui când poţi să pui; de la alţii. Mai exact, Evenimentul Zilei din 8 iunie a copiat din Cotidianul.

Cei de la Evenimentul au fost mai leneşi decât alţii, recurgând la expresia pe un loc semieligibil.. se află Oana Antonescu, deşi beizadeaua era deja aleasă, la ora publicării articolului, deci nu se justifica folosirea prezentului şi nici eticheta “semieligibil”.

Pe lângă faptul că unii plagiază cum respiră, se remarcă formularea, care apare în toate publicaţiile citate, despre “CV-ul impresionant” al Oanei Antonescu.

CV-ul tinerei este aici, iar cine îl vede rămâne nedumerit cu privire la ce i-a impresionat pe ziarişti. Facultatea şi postuniversitara absolvite la particulara Nicolae Titulescu? Masterul obţinut la fabrica de diplome SNSPA? Diploma de la Institutul Diplomatic Român, primită în urma unor cursuri plătite, cu durata de nici jumătate de an? Ori diploma de la Universitatea din Birmingham, obţinută în urma unor cursuri înghesuite într-un anotimp?