Cu neţărmurită durere, longevivii din redacţia Evenimentului zilei anunţă trecerea prematură în eternitate a lui Al Martino. Soarta a fost crudă şi e mare păcat de sufletul lui, căci, după ce a fost rănit în al doilea război mondial, a apucat să se bucure de viaţă numai 64 de ani. Semnează nepoata nemuritorului Dracula, Oana Ţepeş Greuruş.

La NewsIn, un val serios de violenţă poartă diverse nume: genocid, pogrom, holocaust, shoah. Acum – şi-or zice redactorii agenţiei – că mor şase fraieri, care mai sunt şi ţigani pe deasupra, cum poţi să numeşti situaţia decât val uşor de violenţă ?

Vornicelul Stroe, Andreea Stroe, din slujba turnătorului Voiculescu-bei, ne-a anunţat că "a murit lui Ştefan cel Mare...ăăă Ştefan Iordache"

1. Se alege un titlu mare, marcat în culori cu care telespectatorul nu este obişnuit. Noua culoare îl va atrage. La Dan Diaconescu e mai greu pentru că nu mai este loc pe ecran şi nici culori virgine nu se mai gasesc. Primul titlu, al breaking news-ului, este explicit: A murit Iordache etc. În notele de sub el se pompează patetisme grave, care eventual se leagă de elemente conexe personajului. Dacă e artist, inevitabil se va scrie: Adio, maestre, A murit cel mai iubit dintre pamânteni, S-a dus pe scena cu îngerii, De ce trag clopotele, maestre?, A cazut cortina (nu le-am inventat, chiar s-au folosit aceste titluri) etc.

2. Prezentatorul tv citeşte ştirea cu o figură dărâmată. E terminat, pare că viaţa lui nu mai are rost. Este atât de bramburit încât în loc de Ştefan Iordache anunţă că a murit Stefan cel Mare (aşa a spus la Antena 3 Andreea Stroe, vezi imaginea de mai sus).

3. Colegii din regie încep să sune prieteni, cunoscuţi, admiratori ai actorului, care să intre în direct. Oamenii s-ar putea să fie şocaţi, paralizaţi de veste. Nu contează. Dacă îi apucă în direct disperarea şi plânsul, cu atat mai bine pentru rating. Textul care le va fi spus la telefon sună cam aşa: Ştim că vă este greu în asemenea momente, dar haideţi să ne amintim de marele actor care ne lipseşte atâta. E obligatoriu ca omul de televiziune să vorbească la plural ca doar suferă şi el. În timp ce invitatul de la telefon zice o poveste tragică, prezentatorul îl bruiază cu zgomotul tastelor de la laptopul din dotare (s-a întâmplat cu aceeaşi Andreea Stroe). De asemenea, invitaţii mai pot fi întrebaţi: Ne povestiţi ceva care să ne aducă aminte de marele om?, Ce va urma dupa el?, Ce au de invatat tinerii? şi alte platitudini, cu totul neruşinate în context.

4. În acest timp, în studioul de producţie se lucrează o beta, o ştire înregistrată şi montată despre viaţa actorului. Editorul de text va trebui să nu rateze câteva formule de succes: Doliu în lumea artiştilor…s-a dus o legendă, un actor complet, de geniu, dar şi un mare caracter, ….marele actor a făcut roluri memorabile… să-i mulţumim, să-i fim recunoscători… n-avem timp să ne onorăm valorile… suntem convinşi că ar mai fi avut atâtea de spus în aceasta lume, dacă cel de sus nu l-ar fi chemat la el… a plecat din această lume nedreaptă…a reuşit mereu să ne aducă zambetul pe buze sau să ne stoarcă o lacrimă, dar mai ales timpul nu a mai avut rabdare. Drajeul de pe coliva limbajului mediatic de prohod l-a oferit Antena 1 afirmând despre Iordache că Dumnezeu l-a luat de păr si l-a pus pe scena.

5. Nu în ultimul rând, trebuie folosite circumstanţele, mai ales cele meteo, şi legate de trista veste. Aici maeştrii sunt editorii PRO. Plouă afara? Foarte bine. Va ieşi aşa din gura lui Mihai Dedu: Picăturile de ploaie se amestecă cu lacrimile… etc. etc.

Tatulici, cu o grimasă de suferinţă pe care nu i-am mai văzut-o de la căderea Caritasului.