Consultarea gramaticii elementare i-ar fi lămurit pe copiştii site-ului Realitatea.net că substantivele masculine cu terminaţia -u au forma de plural cu un singur i: extratereştri, membri, codri etc. Au doi de i la plural cele care se termină în -iu: geamgiu-geamgii, lefegiu-lefegii etc.

O metodă mai puţin academică, dar utilă ortografiei, ar fi înlocuirea substantivului a cărui scriere lasă loc de dubii cu unul la care desinenţele pluralului, articulat şi nearticulat, se disting fonetic: a fost răpit de oameni…. oamenii l-au răpit, deci va fi corect: a fost răpit de extratereştri – extratereştrii l-au răpit.

Nici bigoţii Antenei 3 nu par să stea mai bine la capitolul ăsta căci pentru ei forma articulată de plural a lui “copil” este copii.

Difuzarea unei informaţii preluate impune citarea sursei originare. Dar ce faci când sursa nu este credibilă? În cazul de faţă, realitatea.net a dat o ştire năucitoare lansată pe blogul lui Vlad Roşca, fost ministru ţărănist în guvernarea Convenţiei Democrate, 1996-2000. În prezent, Roşca este membru PNL şi susţinător declarat al lui Crin Antonescu, contracandidat al lui Traian Băsescu.

De fapt, pe site-ul inpolitics.ro nu se arată nimic, ci sunt copiate vorbele într-o doară ale unui personaj oarecare.

Realitatea.net a vrut să difuzeze această informaţie, dar pentru a nu i se lipi eticheta de mediu de presă neserios, ce propagă zvonistica partizană, a aşteptat ca istoria să apară într-o altă publicaţie, care susţine că este nepartinică, pe nume inpolitics.ro (actualizare 18 nov.2009: vezi mai multe aici despre inpolitics.ro). Odată ce această pagină a publicat rătăcirile liberalului Vlad Roşca, Realitatea.net a preluat ştirea fără însă a cita sursa primară, ci pe cea considerată neutră şi deci mai credibilă. În alte cazuri, filtrul preferat pentru “a onorabiliza” o ştire a fost NewsIn, agenţia trustului Realitatea-Caţavencu.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să preluăm o informaţie, dar nu ne place să cităm sursa, fie pentru că ne este concurentă, fie că nu este credibilă, aşteptăm publicarea ei de către o terţă parte, care nu ne este concurentă, şi o difuzăm citând în primul rând acest intermediar.

Acelaşi tip de viclenie neobrăzată l-am prezentat aici, cu referire la practicile din trustul lui Dan Voiculescu. În speţă, ziarul Cotidianul a scris despre un personaj, iar  Jurnalul Naţional a copiat ştirea, dar fără să facă trimitere la publicaţia din trustul rival, ci la o alta care la rândul ei plagiase Cotidianul.

Antena 3 recurge şi la alt mecanism, mai subtil, de înşelare a telespectatorilor. Cei prezentaţi în emisiuni drept analişti-comentatori sunt de fapt ziarişti plătiţi prin trustul de presă al lui Voiculescu. Diversele comentarii ale lui Radu Tudor, Andrei Bădin sau Bogdan Teodorescu apar pe ecran ca şi cum ar veni din partea unor voci neutre. Deoarece nu este credibilă pentru telespectatori plasarea pe burtieră a unui text precum X.Y,comentatorul/publicistul Antenei 3, crede că… etc., se scrie numele personajului care emite aserţiunea, personaj care seară de seară este prezentat cu neutralitate: analistul politic X.Y. Or analistul, prin definiţie, este un personaj care face analize, care evaluează echilibrat detaliul unui întreg. Scopul stratagemei este ca privitorul unei asemenea declaraţii să raţioneze în felul următor: Nu omul aflat în solda turnătorului Voiculescu ne spune aceste lucruri, ci un domn care face analiză politică, deci care are ca meserie obiectivitatea. Afirmaţia sa, livrată acum nouă pe ecran, nu poate fi decât una lipsită de parti-pris-uri.

Mai multe despre Vlad Roşca, aici.

Câteva observaţii legate de acest articol:

1. Înainte de toate, cititorul este frapat de titlul ştirii: Cum adică are 39 de  rude? De unde şi până unde ţine înrudirea în discuţie? De la ce grad de rudenie nu mai eşti rudă cu cineva? Mergi la articolul tradus din ziarul El Mundo şi afli că au fost găsite 39 de rude în viaţă. Dacă or fi mai multe, nimeni nu ştie.

2. Dar cine se ocupă cu găsirea descendenţilor dictatorului? Realitatea este de părere că reporterul Marc Vermeeren, de la cotidianul spaniol El Mundo. Articolul din ziar zice de fapt că investigaţia a fost făcută de Marc Vermeeren şi de Jean Paul Mulders (o fi mare Scullys în investigaţii), un funcţionar vamal şi un ziarist. Dacă formularea aceasta nu te-a lămurit, nu trebuie să cauţi prea mult pe net ca să afli că tipul cu nume cât se poate de flamand este funcţionar belgian şi genealogist pasionat, şi nicidecum angajat al vreunui ziar.

3. Urmează o altă afirmaţie cel puţin derutantă pentru cine confruntă textul de pe realitatea.net (vezi poza de mai sus) cu articolul original. Se zice pe site-ul televiziunii care deschide lumea, dar care te închide în ceaţă că s-au folosit probe ADN de la un cunoscut urmaş al Fuhrerului. Nici vorbă de aşa ceva în text. Spun investigatorii că au avut ca reper ADN-ul lui Hitler, bine păzit într-o bancă, pe care l-au comparat cu mostrele ADN obţinute pe diverse căi de la persoanele bănuite a fi nepoţii liderului nazist.

4. În fine, o altă aiureală apare spre finalul materialului de pe realitatea.net: Vermeeren spune că i-a identificat în urma unor analize ADN prelevate de pe un şerveţel cu care unul dintre ei s-a şters la gură într-un restaurant, iar apoi l-a aruncat. În El Mundo citim însă că personajul urmărit a cumpărat de la un McDrive, fără să se dea jos din maşină, şi s-a şters cu un şerveţel pe care l-a aruncat pe stradă.

Dar subiectul căruia tocmai i-am dat târcoale merită ceva mai multă atenţie decât colportarea într-un articol bun de zală într-un telefon fără fir mediatic.

Realitatea.net ar putea să găsească o legătură de rudenie între Hittler din Cimitirul evreiesc din capitală şi smintitul tiran. Sau, dacă s-ar lua după vestimentaţie, între Radu Mazăre şi alţi hitlerişti.

Se ştia şi până acum (vezi şi articolul din The Independent) că fiul fratelui lui Hitler, deci nepotul dictatorului, s-a mutat în Statele Unite la începutul celui de-al doilea război mondial. I-a scris atunci personal preşedintelui american Roosevelt cerându-i să-l lase să lupte în armata SUA, împotriva unchiului său. A fost acceptat în marină, iar o anecdotă menţionată în ziarele yankee ale vremii spune că atunci când i s-a prezentat superiorului, acesta a răspuns: Îmi pare bine că te cunosc Hitler. Numele meu este Hess. (coincidenţă de nume sau nu, l-a invocat pe Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în Partidul Naţional Socialist). După război, Hitler jr. şi-a schimbat numele în Stuart-Houston, patronim pe care îl poartă şi urmaşii săi.

Acest nepot al lui Hitler a murit în 1987 şi a avut 4 fii. Primul dintre ei, Alexander Adolf (!), acum în vârstă de 60 de ani, este psiholog şi îi consiliază pe cei afectaţi de războiul din Vietnam. Cel mai tânăr dintre aceşti patru băieţi a murit pe când avea 24 de ani, în 1989, şi era agent de poliţie în New York. Ceilalţi doi sunt grădinari.

Noutatea pe care o aduc azi “detectivii” belgieni ar fi că progeniturile nepotului lui Hitler, care duc o viaţă discretă în Long Island, New York, şi-au propus să nu facă copii pentru a pune capăt seminţiei. Trebuie însă luată cu rezerve afirmaţia investigatorilor Vermeeren & Mulders deoarecere urmaşii satrapului nu vorbesc de ani de zile cu presa, iar la încercările unor jurnalişti britanici de a le smulge confesiuni, unul dintre ei răspundea: De ce am discuta cu ziariştii când am putea scrie şi noi o carte?

Alte rubedenii ale lui Hitler – deci rămân 36, dacă-i scădem pe cei trei – au fost descoperite de genealogist şi de ziarist în Austria Inferioară (landul din nord-est, care înconjoară Viena), majoritatea luându-şi nume de camuflaj precum Hietlers, Hiedlers, Hütlers sau Hüetlers.

Long Island, insula pe care nepoţii Fuhrerului nu vor s-o mai populeze cu alţi hitleruţi, conform spuselor investigatorilor belgieni.