2. 20 de zile mai târziu, Herta Müller scria un alt text, în Evenimentul zilei,  unde îi lua partea lui H.-R. Patapievici, într-un scandal cunoscut ca al “poneiului roz cu zvastică”. De această dată, prozatoarea şi poeta germană se solidariza cu şeful ICR în faţa atacurilor duse în principal de Antena 3. Scria atunci deţinătoarea Nobelului de azi:

La interogatorii, pe vremuri, securiştii îmi adresau reproşuri uimitor de asemănătoare cu cele care i se aduc azi lui Patapievici: cum că scriitura mea ar fi o blasfemie, ar aduce atingere naţiunii române!

Aşadar, aici, Herta Müller vorbeşte despre metodele securiste ale celor care zi de zi îl atacau pe Patapievici, în emisiunile Antenei 3 şi în cotidianul Ziua.

Astăzi, profitând de autoritatea căpătată de Herta Müller în urma înaltei recunoaşteri, Antena 3 găseşte potrivit să dea o ştire precum cea din imagine.

De fapt, din cele două scrisori amintite reiese altceva decât se spune în titlul respectiv:

- Nu a fost vorba despre un conflict propriu-zis – o dispută ireconciliabilă sau cu o durată mai mare -, ci despre o critică la adresa unui gest al lui H.-R.Patapievici. Dovadă stă felul în care scriitoarea i s-a ălăturat eseistului trei săptămâni mai târziu.
- Cu abuzul s-a mers şi mai departe: titlul din articolul Antenei este formulat la prezent, deşi lucrurile s-au petrecut cu mai mult de un an în urmă, scris aşa doar pentru a lăsa impresia că este un diferend actual.
- Autoarea germană denunţă metodele ziariştilor care îl atacă pe şeful ICR, jurnalişti pe care îi asemuieşte cu securiştii. Cu alte cuvinte, un conflict major implicit, la nivel de principii, fără vreo cale de conciliere, se poate spune că există între Herta Müller şi tipul de gazetărie făcut la Antena 3. Asta nu a împiedicat însă născocirea ştirii în discuţie, expresie a unei combinaţii de ură, apetit mistificator şi lipsă de scrupule în tratarea informaţiei,  la angajaţii lui Felix-Voiculescu.

Şi chiar dacă ar fi existat numai prima scrisoare, în care laureata Nobel îl condamna pe H.-R. Patapievici pentru că a dat vizibilitate unor colaboratori ai Securităţii, Antena 3 – post de televiziune al unui fost securist şi turnător dovedit, personaj care se opune din răsputeri, şi prin mass media pe care le deţine, oricărei lustraţii morale – ar fi fost ultimul mijloc de presă îndreptăţit să jubileze că directorul ICR este mustrat în legătură cu acest subiect.